Introspecție aniversară
Mă gândesc uneori, cu mirarea trăirii,
La vreuna din clipele trecerii mele.
Mereu este alta, din urna amintirii
În filigran decupată, adolescenta visa
Cu inima în flăcări, cu ochi de peruzea.
Îndrăgostită de ideea iubirii eterne,
Plăsmuia visuri, în clipe perene.
Tânăra prinsă în mrejele vieții-
Timidă nimfă, în luciul tristeții-
Sub nimbul așteptării, secunde
Volatile- dorințe cu mize fecunde.
Femeia, motivată să fie-n escalada
everestului proiectelor sale de viață,
Alegea drumuri și răscruci aborda,
Cotizând cu căderi, urcând în speranță.
Mamă apoi, uriașă faptură, zeitate
De dragoste fără condiții și fără sfârșit.
În ritmul iubirii de fiu, fură purtate
veștmintele dăruirii de sine, infinit.
Cortegiul durerii venit-a curând,
Săbii zimțate străpungând ființa.
Orfană de fiu și părinți, tremurând,
Rugam pe Hristos să-mi ia suferința.
Azi sunt senină, trăiesc un miraj
Pe-un traseu luminos, cu forța iertării.
Pustiirea purtată discret, în curaj
Dăruit de Iisus, ca un semn al iubirii.
Sunt holograma ipostazelor mele, de mult,
Prind arpegii din cântecul lumii-tumult.
Din groapa săpată în sufletul meu răstignit,
Câte un înger deschide aripi albe, timid...
Valeria BILȚ
10.08.2023
Mii de mulțumiri, Gelu!
RăspundețiȘtergere