NYT folosește termenul de conspiratori în cazul acuzării lui Trump pe subiectul „insurecției” din 6 ianuarie și a tentativelor de blocare a recunoașterii alegerilor.
Așadar, la mijloc ar fi o conspirație, iar nu o
teorie.
Poate că frăsuiala trumpienilor din ianuarie 2020
chiar a fost o conspirație, în sensul acela uzual de care aminteam într-o
postare recentă. O acțiune coordonată, pe canale informale, pe trasee
para-instituționale. Rămâne de probat că a fost nelegală. Dincolo de acest
aspect, însă, unii consideră că Trump ar fi crezut în mod autentic că este
fraudat la alegeri.
Dincoace, în cazul laptopului lui Hunter Biden,
lucrurile sunt ”crystal clear.” Conspirația este evidentă, implică
reprezentanți ai serviciilor secrete, ai massmediei (inclusiv NYT) și, de
asemenea, implică o certă cunoaștere a adevărului. Joe Biden știa că povestea
laptopului e adevărată și că teza dezinformării rusești este falsă. Idem,
reprezentanții (activi sau ex) serviciilor secrete, idem presa. Conspirația
aici este clară, fără dubiu, făcută cu „bună” (rea) știință. Știau ce fac,
știau că mint, știau că cenzurează un adevăr. S-au coordonat cu acest scop.
Acuzat, însă, este doar Trump. Conspirația lui este
câh, conspirația lui Biden este mmmm.
Așa arată un sistem în criză. Conspirația se
generalizează ca act de guvernare, de competiție politică, de promovare a
intereselor și agendelor, și totul se reduce la cine are mai multă putere.
Învingătorul ia capul oponentului și conspirația sa devine act moral și etic.
Autor:
Buturuga
Anghel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu