Soarele

Se cațără soarele-n moțul curmalului de 4 etaje din spinarea bulevardului Durres-ului albanez atât de prietenos. Pune mâna la ochi și-i duce roată pe-ntinsul de smarald al Mării Adriatice, dar și pe aleile mărețului bulevard.

Sora Luna nu este. Oftează și-și pune șoldul în mâna dreaptă.

Unde este sora mea?

-N-ați fost cuminți, îi răspunde Domnul ce sta pe-o scamă de nor cu barba-n pumni!

V-ați îndrăgostit, proștilor! Am lăsat scris să nu vă vedeți niciodată. De-asta am iubit eu pământul. Pentru prostia voastră, l-am iubit! L-am ținut la piept și cu unghia-i făceam munți, câmpii, dealuri, văi...

Pentru că mi-au plăcut oamenii, l-am făcut pe Adam, apoi din coasta lui pe Eva.

Nici Adam și Eva nu m-au ascultat. Deși Adam a plâns vreo 600 de ani, am decis ca pe pământ să fie oameni. Îmi plac mult oamenii, dar nu știu de unde iau ura. Nu știu ce fac cu ea.

Urcă-te copil al meu, Soare, cât mai sus! Privește lumea și încălzește-o cu razele ce ți le-am dăruit. Nu te lua după lume! Doar ai grijă de ea și încălzește-o cu căldura ce ți-am dat-o.

 

Puiu RĂDUCAN

05082023-Durres, Albania