În sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere modestele avantaje ale mașinismului (deplasare rapidă, comodă, confortabilă) și colosalele dezavantaje ale acestuia: hiperpoluare de toate tipurile (aer, apă, sol), mulțimea accidentaților și morților (îndeosebi în transporturile rutiere), alarmanta creștere a numărului de canceroși, cardiaci și diabetici, plus sporul supraponderalilor și obezilor, majoritatea acestora fiind mașiniști atât de înrăiți/îndobitociți, încât nu mai depun niciun efort fizic, nici măcar într-o plimbare pe distanțe scurte ori după ce s-au îndopat (atenție, siesta sănătoasă nu se face în fotoliu sau în pat!).
Marele
bai este că alde ăștia își cresc progeniturile potrivit stilului lor dezastruos
de viață: cât sunt mici, realmente îi îndoapă cu diverse otrăvuri (dulciuri,
lichide carbogazoase, cartofi prăjiți, fripturi cancerigene) și le inoculează
disprețul pentru efortul fizic și intelectual (nici sport, nici autentice
preocupări culturale de felul cititului, cântatului, dansatului și
povestitului, ci doar zgâitul la tembelizor
și pe telefonul mobil), iar după ce ajung școlari, de bunăvoie se transformă în
taximetriștii odraslelor, chiar dacă sunt numai câteva sute de metri până la
școală și o plimbare le-ar prinde bine amândurora.
Și
iac-așa ne iese la toți pe nas blestematul ăsta de mașinism (de sărbători când
se circulă bară la bară, dimineața cu mersul părinților la slujbă și dusul
urmașilor la cursuri, la amiază cu drumul în sens invers, seara și noaptea cu
răhățoasele raliuri ale teribiliștilor): poliția rutieră nu este aproape
niciodată pe fază (cea locală nici pe-atâta), cu excepția controalelor organizate
pentru a-și face planul la amenzi, periferiile localităților te dezgustă cu
cimitirele lor de rable (la sate tot a zecea casă dacă mai are câte o vită,
însă în fiecare curte se lăfăie 2-3 mașini), iar părinții îngâmfați și
nemintoși se miră că pruncii lor, cărora pretind că „nu le-a lipsit nimic” (în
afară de mișcare și modelele vrednice, adaug eu), în scurt timp devin
supraponderali, leneși, mofturoși și plictisiți.
Principala
vină pentru această stare deplorabilă de lucruri din orașele noastre
(Bucureștiul, fără centura verde de odinioară, deține tristul record de cea mai
poluată capitală europeană) nu este a cetățenilor de rând, ci revine
cârmuitorilor centrali și locali. Centralii, prin actele normative de rang
național, se fac vinovați de următoarele ticăloșii: (1) Din interes și/sau
prostie, au pus pe butuci cele mai rentabile transporturi de mărfuri (în
întregime transportul maritim și fluvial, parțial cel feroviar), mutându-l pe
niște drumuri supraaglomerate și care rapid se deteriorează (e drept, își spune
cuvântul și calitatea acestora) din pricina numărului mare de automărfare; (2) Din
aceleași motive, au desființat taxa de poluare, astfel făcând din România
patria tuturor vechiturilor europene. Vina edililor (a celor sigheteni, de
pildă) constă în aceea că (a) nu s-au construit moderne parcări subterane și
supraterane (din când în când se mai fură din puținul spațiu verde al urbei
pentru niscaiva parcări terane) și (b) nu toate localitățile sufocate (îmi
spunea un polițist că în Sighetu Marmației este una din cele mai mari densități
mașiniste din țară!) au parte de mult trebuincioasa șosea de centură.
Tocmai
de aceea, în articolul Sighetu Marmației,
un oraș de graniță geografică și economică (12 iunie 2022), încerc din nou
marea cu degetul: „Iată de ce, încă din perioada când eram consilierul personal
al primarului Filipciuc, am propus ca centrul vechi să fie închis pe timpul
zilei pentru toate autovehiculele (exact asta se face pe perioada de
desfășurare a tuturor festivalurilor) și, în vederea decongestionării lui, să
se facă demersurile (astăzi se dau bani de la Uniunea Europeană pentru asemenea
proiecte) de construire a unui tunel subteran, care ar rezolva în bună măsură
și problema parcărilor”.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
10-11
aprilie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu