de Gheorghe Pârja
Fiecare dintre noi percepe aceste alegeri în felul lui. Eu privesc cu interes spectacolul electoral și încerc să-i descifrez înțelesurile. La prima vedere, dintre cei porniți în noua cursă mulți sunt vechi, suficient de ascunși în așteptări și fără vigoarea speranței. Aceste alegeri sunt foarte apropiate de interesul oamenilor, cele mai apropiate, de unde și deschiderea directă, verificabilă, unde se întâlnește promisiunea candidatului cu nevoile alegătorului. Alegerile locale îi redau cetățeanului sentimentul că face parte din construcția socială și politică, îi dau și iluzia reîmpăcării cu democrația, se simte important, crezând că și de votul lui depinde succesul unui candidat sau altul. Este un sentiment tonic să crezi că poți învesti cu putere un semen de-al tău. Apoi, alegătorul redescoperă sentimentul gospodăresc al cetății. Cei întrebați despre virtuțile primarilor pun ca primă doleanță tocmai aspectul orașului, sau comunei în care trăiesc.
Ce se așteaptă, până la urmă, de la un primar? Să gospodărească localitatea și să fie aproape de nevoile alegătorilor. Toate acestea se știu, dar fiecare campanie electorală este un fel de repetiție generală. Cu fiecare exercițiu de alegeri se dorește o decantare de lideri, de oameni cu însușiri de conducători, devotați celor mulți. Cât mi-a fost dat, am observat că sunt primari cu vocația dăruirii. Fac multe pentru așezările lor, lasă ceva în urmă. Dar sunt și aleși cărora le curge apa pe uliță, se năruie poduri și n-au nicio tresărire. Ba mai întrețin și relații tensionate cu unii reprezentanți ai comunității. Și își fac un titlu de glorie goală din a sfida valorile din preajmă. La noi în casă, la noi în curte, la noi în suflet și conștiință, funcționează legile învățate de la părinți. De la dascălii care ne-au format pentru viață. Te amăgești, omule! În ziua de astăzi virtuțile evocate nu prea au căutare.
Unora nu le place că sunt creștin, că sunt român, că îmi plac oamenii care zâmbesc și au o vorbă bună pentru semeni, îmi place munca și sunt atras de muzica interioară a omului. Cu un cuvânt, îmi place aspectul gospodăresc al lumii care emană liniști profunde. Asta este cutia de rezonanță în care să se audă mesajele de bine ale aspiranților la putere. Credeți că se întâmplă așa ceva? Peisajul electoral din acest an, până acum, este suficient de abstract, să nu zic altceva. Au revenit în atenția noastră nume de candidați care au reușit, ori au eșuat. La precedente alegeri. Ba vin cu biografii din lumea cealaltă, pentru a ni le mărturisi ca izbânzi. Ce înțeles să mai aibă faptul că unul, refistolat, se laudă că vindea valută și câștiga peste 2000 de lei pe zi. Iar eu în învățământ aveam 875 de lei pe lună. Cu o sinceritate demnă de o cauză mai bună, și-a povestit isprăvile deocheate ca fapte de luptă cu sistemul apus. A mai fost primar de sector, a organizat revelioane cu nume propriu, bun de gură și un deținător de informații despre adversari.
Cu un aspirant la Primăria Generală, se cunoștea pe când era bucătar, de la care cumpăra carne din banii adunați din afacerea cu valută. Acum s-au întâlnit pe tentantul teren al politicii. În această campanie, după ce au savurat puterea cu ani în urmă, sunt adversari. Dar până la urmă ne vom înțelege cumva, șoptea omul cu valuta din vremea apusă. Bucătarul a prins și el gustul puterii și a recurs la roabă și lopată ori a mâncat parizer pe bordură, cu muncitorii. Așa a simțit fostul bucătar să-și convingă alegătorii. Doresc a menționa că am respect pentru toate profesiile, mai puțin pentru îndeletniciri care păcălesc aproapele. Mi se pare o tatonare electorală stângace, cu discursuri siropoase, care nu au consistență gospodărească. Nu am nimic cu cei care au mai fost primari și încearcă din nou cheia instituției, mai ales dacă au făcut din primărie o izbândă.
Sunt surprins doar atunci când aceștia folosesc haine vechi, la timpuri cu alte cerințe. Mă tot întreb, de pe marginea mea de observator, mai degrabă tăcut și sceptic, care a învățat ceva de la stoicii din vechime, ce se întâmplă cu lumea românească mereu în alertă, răvășită de resentimente. Cam în această atmosferă se desfășoară începutul campaniei cu mize foarte mari. Mult spectacol, din care nu rămân decât emoții trecătoare. Fostul bucătar este extrem de activ cu roaba și lopata, fiind prezent în rândul producătorilor de miere de albine. Domnul doctor ortoped aleargă cu fiul prin parc. Deocamdată, episoade puțin convingătoare în spectacolul care a început. Nimic despre proiectele asumate. Poate sfătuitorii din preajma candidaților au alte gânduri. Mulți le tulbură imaginea. Vom trăi și vom vedea. Cred că meritocrația poate salva România! De aceea puneți-vă hainele cele noi, ale împăraților. Că unul din doi români nu face față vieții, spune o statistică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu