de Gheorghe Pârja
Cu vreo două decenii în urmă scriam despre artistul
plastic LIVIU SUHAR, despre admirabila lui creație, ca pictorul și gânditorul
miracolului formelor și culorilor, cu nostalgia paradisului. Așa îl percepeam
eu atunci, după câteva întâlniri sporadice. Care m-au îndemnat la cunoaștere,
decantare și respect pentru om și operă. Aflam că între Maramureș și Suceava,
pe Valea Bistriței, la Iacobeni a venit pe lume unul dintre cei mai înzestrați
artiști plastici, care și-a marcat definitiv domeniul – pictorul Liviu Suhar.
Clujul i-a oferit climatul universitar și spiritul academic în care s-a format.
Profesorii de la Institutul „Ion Andreescu”, pictorii Petru Abrudan și Aurel
Ciupe i-au fost mentori și sfătuitori pentru devenirea lui. Poate, zic eu, și
de aici o legătură discretă cu universul maramureșean.
Pe maestrul Liviu Suhar l-am cunoscut prin
intermediul prietenilor mei, frații Vasile și Gheorghe Mihai Bârlea și apoi
prin artistul plastic Nicolae Suciu. Încă de când am avut șansa să-i trec
pragul atelierului din Iași, am descoperit lumea de culori și forme care poartă
sigiliul artistic al maestrului. Am deslușit un joc inteligent al imaginilor,
care dă naștere unui univers simbolic, ce poartă o viziune originală. Atunci
scriam că pictorul are nostalgia paradisului. Sentimentul acela unic a rămas,
ba s-a accentuat, deoarece Liviu Suhar s-a întors, în ultima vreme, în locul
nașterii, pentru a desluși cum se aude acum sunetul originar. Nu uit pictura
lui deoarece ilustra revistele literare din Iași, pe care le citeam cu
consecvență.
Așa, multe dintre tablourile lui mi-au rămas oglinzi
în memorie. La începutul lunii august am fost invitat la Bistrița, la
vernisajul unei splendide expoziții, semnată de maestru. Din grupul
maramureșean au făcut parte preotul Ioan Ardelean, parohul Bisericii din
Desești, scriitorul Gheorghe Mihai Bârlea și artistul plastic Nicolae Suciu.
Acolo, la Complexul muzeal, am făcut o recapitulare a artei maestrului Suhar,
deoarece numărul tablourilor din expoziție era mănos și stilul original foarte
bine ilustrat. Mă aflam de data aceasta la poalele raiului, unde este admisă și
apreciată arta picturii. Am văzut celebrele vase de lut, semn al creației de la
începuturi, instrumente muzicale dătătoare de muzici misterioase, portrete cu
amprenta maestrului, care-i definesc stilul. Că realitatea este reconstruită
după un canon personal.
Nu am renunțat la părerea că universul plastic al
pictorului se revendică de la un topos meditativ, cu suficiente adieri lirice,
cu adânci sugestii de înțelepciune. În textul de acum două decenii, scriam că
am nostalgia raiului povestit de Liviu Suhar. În expoziția de la Bistrița, am
fost la o minunată întâlnire cu pictura aleasă. Ce să-mi doresc mai mult, decât
să am sentimentul că sunt la poalele raiului picturii. Unde locuiesc marii
artiști. Alături de maestrul Suhar.
Începând de astăzi, 20 septembrie, maestrul este
oaspete de seamă al satului meu, Desești. La Tabăra de Artă și Solidaritate,
inițiată și ea de două decenii, de preotul Ioan Ardelean, parohul bisericii
monument UNESCO. Prezența artistului întregește numărul personalităților care
și-au pus efigia, adică cununa operei, pe fruntea satului. Liviu Suhar este o
personalitate a culturii românești, de o vastă erudiție, creator de școală
românească, profesor universitar. Un maestru al formei și culorii, care și-a
asumat substanța istoriei și culturii. Portretele din expoziția de la Bistrița
sunt cu o puternică amprentă personală.
Zilele pe care le va petrece la Desești, sunt
convins, vor rămâne de referință în biografia artistică a maestrului. Pentru
noi, deseștenii, este o mare cinste să-l primim, cu poarta sufletului deschisă,
pe unul dintre marii artiști plastici ai acestui timp. Da, părinte Ardelean,
frumusețea sufletului și turla bisericii sunt marile simboluri ale duratei
satului. Sunt altarul de închinăciune de acum și până în vecia luminii. Adică
la poalele raiului. Cu prezența maestrului Liviu Suhar s-a pictat o luminoasă
icoană a acestui timp, la Desești, pe Ulița Bisericii. Mulțumim, maestre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu