Poem
Cinci vrăbii la un bănuţ
şi deşertăciunile toate
şi ploile mici peste muguri
nu vine nimeni
să te cheme-năuntru
în viaţa ta
(onestitatea faţă de cititor ne cere
să spunem că omul şi nevasta lui
erau amândoi goi
şi nu le era ruşine)
acolo erau Adaia Beraia Şimei
Eber Zebadia Isafa Abdon -
toate spiţele din toate neamurile
cinci vrăbii la un bănuţ
în vremi de tras porţile
(tremură Bizanţule!)
n-am cerut nimic în cuvinte
să ni se-mplinească
dar, Doamne!, pe cine
vom mai mângâia noi
cu mâinile noastre neprihănite
în singura noastră aventură măreaţă
acum când când toţi muritorii
stau aplecaţi peste cărţi sfinte
şi murmură rugăciuni
împotriva pierzaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu