Aprilie 3, 2025
Ostilitatea împotriva copiilor, fie născuți, fie nenăscuți, este reală în unele țări din lume, greu de înțeles și în întregime barbară. Trebuie să înceteze. Astfel de societăți sunt destinate morții și, dacă nu se îndreaptă, nu merită mila nimănui. Un exemplu recent discutat într-un articol lung (34 de pagini) este Coreea de Sud („Coreea”). Articolul are un titlu care nu doar atrage atenția, dar și înspăimântă, The End of Children / Sfârșitul copiilor. Publicat în februarie, în The New Yorker, articolul poate fi citit în engleză aici: https://www.newyorker.com/.../03/03/the-population-implosion
Copiii ca binecuvintare de la Dumnezeu
Până acum câteva decenii copiii erau văzuți ca o binecuvântare din partea Creatorului, un dar, un aspect social normal și natural. Mii și mii de ani părinții abia așteptau să li se nască copii, sa ducă înainte viața, iar cei care nu puteau avea copii erau triști și deprimați. Dar acest proces natural se apropie de sfârșit acum, la început de Mileniu III. A fost o vreme în Europa, în Evul Mediu și înainte, când femeile își făceau confesiunea finală înainte de a naște copii, știind că își riscă viața în procesul nașterii. Un preot era în standby să intervină, atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Citeam cu puțini ani în urmă că mamelor și moașelor li se dădea autoritatea să boteze micuțul nou născut în caz că el sau ea se lupta să rămână în viață, pentru a se asigura că copilașul intră încreștinat în Împărăția lui Dumnezeu.
Opiniile noastre teologice privind această realitate istorică sunt irelevante. E relevant că părinții și ființele umane, în general, se gândeau la bunăstarea duhovnicească a copiilor lor, își luau în mod serios obligația de a aduce pe lume copii și a le transmite identitatea creștină încă din momentul nașterii în cazuri de nașteri dificile. [Apropo, aceste detalii se afla si in articolele excelente și de bun simț ale Irinei Dumitrescu, publicate în London Review of Books: https://www.lrb.co.uk/contributors/irina-dumitrescu, Irina fiind profesor de literatură engleză a Evului Mediu în Bonn]
Sanctitatea procreării era o prioritate și la romani. În anul 9, Cezar August (Octavian) a emis un edict care prevedea că dacă un bărbat nu era căsătorit până la 25 de ani, i se interzicea moștenirea. Roma avea nevoie de copii, soldați, meșteșugari, fermieri, dar procrearea era și dovada unui respect față de înaintași, zicea Cezar. Negarea imortalității liniei de familie prin descendenți, spunea el „este mai rău decât omorul”.
Europenii au dus sentimentele creștine privind valoarea copiilor în Lumea Nouă. Puritanii, stabiliți în Noua Anglie, aveau mulți copii. Până în anii 1730 constituiau cel mai prolific grup demografic din America de Nord, cu 9,7 copii de familie, în medie. [Link: https://www.thepublicdiscourse.com/2025/03/97308/]
Vremurile când societatea avea respect pentru copii, fie născuți, fie nenăscuți, au trecut. Barbarii progresiști, feministele, „înțelepții acestei lumi”, mișcările extremiste de tot felul (de la climă la mediu, specieism etc.) s-au intersectat în acest început de Mileniu pentru a ne spune, pentru prima dată în istoria umanității, că copiii nu mai contează, că ne putem descurca și fără ei.
Chiar?
Nepăsarea față de generația viitoare e crasă în Occident și în lumea dezvoltată. În 2024, în Estonia s-au născut mai puțin de 10.000 de copii, la o populație de 1,4 milioane. Indexul fertilității acolo e de 1,6, ceea ce înseamnă că în două generații populația Estoniei se va reduce la jumătate. Nu e exclus ca unii dintre cei care citesc aceste rânduri să vadă cu ochii lor fie dispariția unui întreg grup etnic, fie dispariția limbii estonienilor. În Japonia, indexul e de 1,3%, ceea ce înseamnă că dispariția Japoniei va mai lua câteva secole, dar în acest ritm, dispariția e inevitabilă. Dar ce se întâmplă în Japonia se întâmplă în toată lumea: fertilitatea e în declin.
Dar țara cu cea mai mică fertilitate din lume, Coreea, și pare-se ireversibil destinată dispariției, nu doar că are indexul cel mai pronunțat al declinului demografic, dar posedă și cea mai acută agresivitate și repulsie față de copii. O țară dezvoltată care efectiv a lansat un război crunt împotriva fertilității și a copiilor.
Specia umană se sinucide
Indexul fertilității în Coreea de Sud este de 0,7, un index de 2,1 fiind necesar pentru menținerea unui nivel demografic stabil. E cel mai scăzut index al fertilității din lume și din istoria umanității. În acest ritm, populația Coreei scade cu o treime de la o generație la alta (tot la 20 de ani). Cu alte cuvinte, 3 familii în Coreea produc doar 2 copii și 100 de coreeni în viață astăzi (în categoria de vârstă a celor fertili) vor avea doar 12 nepoți.
Înspăimântător, nu?
Cum s-a ajuns aici? Care vor fi consecințele dacă ce se întâmplă în Coreea se va întâmpla în alte țări dezvoltate și, în final, în fiecare țară din lume? Dar în România? Coreea de astăzi este produsul unui proces lung de ostilitate față de copii. Acum 100 de ani, însă, nu a fost așa. În 1970 s-au născut 1 milion de coreeni. În 2023 s-au născut mai puțin de un sfert, 230.000. În afara orașelor mari copiii sunt cvasi-inexistenți. În 2023, în 157 de școli nu a început clasa I din lipsă de copii. A fost și anul în care într-un sat s-a născut un singur copil. În alt sat nu s-au născut copii de fel din 1988. În alt sat, acum două generații, școala elementară avea peste 1000 de elevi. În 2024 avea doar 5. În unele școli clasele au ajuns la doar 2 elevi de profesor. Acești copii, se îngrijorează psihologii, părinții și sociologii, nu vor învăța arta socializării. Toți coreenii sunt conștienți că viitorul lor demografic e profund periclitat, dar aleg să nu se gândească la viitor. O astfel de atitudine, fără îndoială denotă resemnare și așteptarea în tăcere a extincției.
Cum a ajuns Coreea aici? Ideile anti-familie și anti-procreare au prins repede în Coreea, o țară care după războiul mondial era una dintre cele mai sărace din lume. Se împământenise ideea că mulți oameni înseamnă multă sărăcie și că prosperitatea e facilitată de reducerea drastică a numărului gurilor care trebuie hrănite. În 1961, militarii au prins puterea politică și au lansat o campanie anti-copii pentru reducerea sărăciei. La vremea aceea Coreea era mai săracă decât Haiti. În 20 de ani, indexul fertilității în Coreea a scăzut de la 6 la 2, adică de la 6 copii de familie la doi. În aceeași perioadă Coreea a devenit un miracol economic. Copiii născuți în anii 40 și 50 au devenit forța de muncă transformatoare a Coreei în puterea economică de astăzi. Dar autoritățile nu s-au mulțumit, lansând sloganul că „doi copii [de familie] sunt prea mulți”.
Coreeni au răspuns cu nesăbuință, reducând numărul copiilor și mai mult. În cinci ani, între 1981 și 1986, indexul fertilității a scăzut de la 2 la 1,6. De atunci scade continuu, ajungând la 0,7% la începutul deceniului nostru.
Speriați de efectul politicii anti-copii, politicienii au lansat un program de 250 de miliarde de dolari pentru stimularea natalității, inclusiv concedii lungi pentru mame, tați, stimulente financiare pentru fiecare copil. Totul, însă, în zadar. Odată înfiptă mentalitatea anti-copii a coreenilor în psihicul și cultura națională, va lua mult timp pentru revenirea la o atitudine socială și cultură pro-copii și pro-natalitate.
Anti-copii, anti-viitor
Mentalitatea anti-copii a coreenilor e manifestată în atitudini cu totul bizare. Mamele sunt disprețuite. În Coreea de Sud „people call moms parasites or bugs / oamenii numesc mamele paraziți sau gândaci”, scrie autorul articolului The End of Children / Sfârșitul copiilor. [Link: https://www.newyorker.com/.../03/03/the-population-implosion] „Norma este să nu ai copii”, spunea un sociolog coreean. Alții spun „nicio problemă, putem merge și mai jos de 0,7” în indexul fertilității. În unele cafenele și restaurante accesul copiilor este interzis. Afișe pe ferestre și uși anunță că restaurantele sunt „kids free zones / zone interzise copiilor”. „People hate kinds here / oamenii urăsc copiii” în aceste restaurante, spunea o altă persoană. Vecinii se răstesc la vecinii de bloc care au copii care fac gălăgie. Unii afișează pe ușa vecinilor note de tipul „I can’t stand your childern anymore / nu vă mai sufăr copiii”.
Femeile Coreei preferă cariera în locul copiilor. Căsătoria și familia nu sunt idealuri pentru tinere. Jumătate din femeile tinere din Coreea nu sunt căsătorite și nici nu vor să se căsătorească.
Crescute în familii odinioară tradiționale, gândirea generației curente a fost deturnată de feminism. Coreenii vor o societate „după chipul și asemănarea Occidentului”, ceea ce implică o mentalitate anti-familie, anti-viață, anti-copii. Pe lângă asta, ideologia climei e răspândită la generația tânără, inclusiv în Coreea. Sloganul și formula de definire a mișcării The BirthStrike Movement este „not having children is the most impactful decision that a person can make to reverse climate change / a nu avea copii este decizia cea mai eficientă posibilă pe care o poate face o persoană pentru a preveni schimbarea climei”.
La rândul lor, tinerii se plâng că sunt respinși de femeile tinere și s-au retras în lumea pornografiei. Ori își aduc neveste din Vietnam, neveste care sunt tratate cu dispreț de femeile coreene. Războiul dintre bărbați și femei înseamnă și războiul împotriva copiilor, înstrăinare și singurătate. Cauza principală a deceselor la tinerii coreeni este suicidul. Suicidul tinerilor este un simptom a suicidului Coreei. Politica nu poate repara o civilizație ori cultură care marginalizează copiii. Aproape jumătate din populația Coreei locuiește în Seul. Într-o generație sau două copiii vor fi vizibili, spun demografii, doar în Seul, zonele rurale fiind secate de copii. Viitorul nu le surâde în mod special celor care în următoarea generație vor intra la pensie. Se anticipează că costurile lor medicale vor fi de 160 de miliarde de dolari. De unde acești bani?
Tinerii încep să devină revoltați, știind că din munca lor vor beneficia cei în vârstă și că, foarte probabil, ei nu vor primi pensii tocmai din cauza penuriei curente de copii. Se aud voci răzlețe care propun ca cei care nu aduc pe lume copii să nu primească pensie.
Consecințele se vor produce repede și în cascadă, peste tot în lume. Mai puțini tineri de acum în 10 ani înseamnă mai puțini copii, care la rândul lor vor da naștere la și mai puține ființe umane capabile să aducă pe lume copii. Se pare, deci, că direcția Coreei e unisens. În articolul din The New Yorker, autorul redă o conversație cu un sociolog finlandez care își propune să facă un sondaj printre finlandezi cu întrebarea „have you ever held a baby in your arms / ați tinut vreodată un bebeluș în brațe?”Răspunsul tentativ pe care sociologul îl anticipează este „I think in Finland it’s a sizable portion that hasn’t / cred că în Finlanda o proporție mare de finlandezi vor răspunde „nu”.
România nu stă la fel de rău demografic ca și Coreea. Dimpotrivă, stăm mai bine ca majoritatea țărilor europene, cu un index de aproape 1,8. Am fost și noi la 1,6 dar, spre deosebire de Coreea, începem de câțiva ani să ne revenim. Pentru a ajunge unde am fost în 1990, însă, ne va lua cel puțin 100 de ani. Pentru asta e nevoie nu doar de politici pro-nataliste, dar mai ales de o cultură pro-familie și pro-copii. Doar valorile creștine ne-o pot da.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
APRECIERI SI RUGAMINTE
Apreciem faptul ca repostati materialele noastre. Va multumim si va rugam sa continuati sa o faceti. Fiti amabili, insa, si identificati AFR (Alianta Familiilor din Romaia) ca autor al materialelor. Va multumim!
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu