DIN DOR DE EMINESCU

Din dor de Eminescu scriu,

Un vers plin de lumină,

Ce-ar vrea un Eminescu viu,

Ca frunza-ntr-o tulpină.

Sub steaua lui să scriu un rând,

De dragoste rebelă,

Apoi să îl ascund în gând,

Ca visu-ntr-o nacelă.

Să pot citi prin ochii lui,

Adânci sclipiri de lacuri

Și pe o rază să mă sui,

Pe-ndepărtate-nalturi.

Să construiesc o scară-apoi,

Din fiecare slovă,

Să uit de cei ce în noroi,

Ascund o supernovă.

În strălucirea din priviri,

Să văd ascunse stele,

Care se nasc din vechi iubiri,

Ca gândurile mele!

Autor: Aurelia Oancă

11.01.2026

imagine internet