Din dor de Eminescu scriu,
Un vers plin de lumină,
Ce-ar vrea un Eminescu viu,
Ca frunza-ntr-o tulpină.
Sub steaua lui să scriu un rând,
De dragoste rebelă,
Apoi să îl ascund în gând,
Ca visu-ntr-o nacelă.
Să pot citi prin ochii lui,
Adânci sclipiri de lacuri
Și pe o rază să mă sui,
Pe-ndepărtate-nalturi.
Să construiesc o scară-apoi,
Din fiecare slovă,
Să uit de cei ce în noroi,
Ascund o supernovă.
În strălucirea din priviri,
Să văd ascunse stele,
Care se nasc din vechi iubiri,
Ca gândurile mele!
Autor: Aurelia Oancă
11.01.2026
imagine internet