Adrian Suciu: “Mi-e silă de intelectualii nației! Și mi-e silă de mine însumi pentru că, multă vreme, m-am lăsat și eu prostit!”

 

De treizeci de ani, așa-numita intelectualitate românească nu a produs nimic. Niciun proiect viabil, nicio lumină pentru societate, nicio speranță pentru nimeni. Intelectualul român are un singur vis: să-i pice și lui ceva. Lista intelectualilor care au pupat în dos personaje publice detestabile și au ridicat osanale deșănțate puternicilor zilei ca să aibă și gura lor ce mânca nu este depășită, numeric vorbind, decât de lista intelectualilor care, în toți anii ăștia, și-au schimbat opiniile și convingerile mai des decât și-au schimbat șosetele. Intelectualii români majoritari nu sunt decât a cincea roată la toate căruțele propagandistice înnămolite în marasmul societății românești. Dar tu pari a fi surd, orb și prost.

Ei, care au fost miniștri în toate guvernele, parlamentari în toate majoritățile, demnitari ai tuturor instituțiilor și privilegiați ai tuturor bugetelor, nu au nicio responsabilitate în privința faptului că ești mințit, furat și batjocorit? Ei, care au lins clanțele tuturor puterilor și dosurile tuturor puternicilor zilei, pentru privilegiile și buzunarele lor și niciodată pentru demnitatea ta chiar nu au nimic a face cu mizeria societății în care trăiești? La adresa lor, care, în cârdășie cu tâlharii, manipulatorii și demagogii, au ucis orice conștiință și au exilat orice adevăr, nu ai nicio plângere? Ei au fost consilierii și intimii tuturor ticăloșilor care te-au scuipat în gură și invitați îmbuibați în toate conclavurile trădării din ultimii treizeci de ani. Ei au fost curvele ieftine ale tuturor mafioților care te buzunăresc de treizeci de ani.

La chiolhanurile lor, pe care tu le-ai plătit, nu ai participat niciodată! La discuțiile lor private, în care tu, care achiți nota de plată, ești încadrat la categoria „prostime”, n-ai fost invitat vreodată! Poate că nu știi, dar pe veșnicii intelectuali ai ultimilor treizeci de ani îi plătești tot tu și, dacă ai îndrăzni să fii curios, ai afla că ei costă mult mai mult decât majoritatea politicienilor pe care (cel mai adesea, pe bună dreptate) îi ocărăști și îi iei la rost.

Ei n-au fost niciodată alături de tine. Ei știu că tu nici măcar nu înțelegi că intelectualii au o responsabilitate colosală pentru mizeria morală și spirituală din România. Ei știu că tu îi vei plăti în continuare regește ca să își bată joc de tine și să te înjure pe banii tăi!

Atunci când vei afla adevărul că intelectualii trebuie să fie conștiințe ale națiunii din care fac parte și nu lingăi ai puterilor trecătoare, există o șansă ca și politica să se însănătoșească! Atunci când nu vom mai avea intelectuali cumpărați de putere cu bani publici, sau când aceștia vor fi priviți de popor drept ceea ce sunt, adică mercenari ai propriilor interese, vom avea și o șansă la normalitate.

Ori de cîte ori vei acorda credit unui intelectual legat la vreo căruță propagandistică, indiferent în ce direcție merge căruța aia, ești un prost care își merită soarta! Intelectualul este o conștiință și nu un vasal! Intelectualul este un ferment al (r)evoluției și nu un linge-blide! Intelectualul este un om liber și nu animalul de companie pe bani publici al puternicilor zilei!

Dacă nu deschizi ochii, tu, cetățeanul, reprezentantul prostimii, vei continua să fii amăgit cu vorbe meșteșugite și mărgele colorate. Vei continua să plătești din greu pentru privilegiile despre care nici măcar nu știi ale unor intelectuali care nu dau doi bani pe tine și pe soarta ta. Pentru că ei nu fac altceva, pe banii tăi, decât să se întâlnească în conclavuri ale încântării de sine regizate de păpușarii puterii, conclavuri în care însăși existența ta le pute. Ei, care n-au nicio vocație și niciun scop mai important decât burdihanele lor, se consideră o elită și te disprețuiesc. Pe bună dreptate, de-altminteri. Ei te păcălesc de treizeci de ani și tu mai vrei!

Nu ai cumpărat în toată istoria ta nimicul mai scump decât în ultimii treizeci de ani! Niciodată nu a fost intelectualitatea românească mai stearpă și mai anacronică decât în ultimii treizeci de ani! Niciodată nu fu mai mare golul acesteia și nici mai adâncă prăpastia dintre ea și România!

Mi-e silă de intelectualii nației! Și mi-e silă de mine însumi pentru că, multă vreme, m-am lăsat și eu prostit! Mă consolez cu faptul că am aflat, măcar târziu, că înțelepciunea e în altă parte!

 Autor: Adrian Suciu

Recital liric la Zilele Tribuna de la Cluj-Napoca

 

Duminică, 23 mai 2021, a avut loc la un recital liric în cadrul Zilelor Tibuna la Hotel Seven din Cluj-Napoca. Au recitat tineri poeți ai noului val liric din orașul de pe Someș, dar și veterani ai poeziei ardelene.

Au recitat poeții: Ștefan Hârța, Ștefan Aurel Drăgan, Alex Anastasiu, Ioan Pavel Azap, Ionuț Țene, Radu Zegreanu, Nicoleta Crăete, Marian Ilie, S. Silade.

Poetul Ionuț Țene a citit poezii din recentul volum de versuri ”Solitudini” apărut la editura Ecou Transilvan.

La final, organizatorul galei lirice, poetul Adrian Suciu le-a mulțumit participanților pentru prezență. Concluzia întâlniri lirice a fost că la Cluj Napoca ”poezia n-o muritu…”. După întâlnire s-a organizat în foaierul hotelului un cenaclu literar ad-hoc, în care s-au citit noile producții lirice ale poeților participanți.

Sursa: NapocaNews

Adrian Suciu oferă poeților post-decembriști un ”Tratat de mers pe ape”

 În ultimii ani, Hotel ”Seven” din Cluj-Napoca a devenit un adevărat cuibar al elitei lirice din România, datorită fastuoaselor ”Zile Tribuna”, organizate, cu acribie și iubire de ”dialoguri platoniciene”, de către Mircea Arman și I. Pavel Azap, dar și a prezenței aproape perene a poetului Adrian Suciu, un clujean plecat de mai mulți ani în Capitală. Recent am avut privilegiul de mă reîntâlni la Hotel Seven, iată, un reper nou al istoriei literare recente de la poalele Feleacului, cu poetul Adrian Suciu, pentru o înregistrare video. Poetul Adrian Suciu a rămas același catalizator liric de la începutul anilor `90, când l-am cunoscut la cenaclul „Echinox”, o voce gravă și teandrică a poeziei post-decembriste. Bucuria revederii a fost udată cu lacrimile simbolice ale amintirilor studențești, dar și cu un pahar de vorbă de calitate, pentru că Adrian Suciu a rămas același conviv inteligent și seducător al muzelor, nu numai poetice, ci și a preajmei. Nu a fost o surpriză pentru mine, care sunt un cititor pasionat al poeziei lui Adrian Suciu și un atent urmăritor al fenomenului ”Direcția 9”, în care se promovează tinere talente (la masă, alături de el, era tânăra poetă Violeta Anciu), să primesc cu autograf ultimul volum de versuri publicat ”Tratat de mers pe ape”, care a apărut anul acesta la prestigioasa editură Tribuna. Volumul se bucură de o prefață prețioasă scrisă de poeta Nora Iuga, care îl ”demască la cheie” pe poet. ”Secretul poeziei lui Adrian Suciu cred că se datorează mai ales faptului că acest poet cunoaște plurivalența cuvântului și știe că, de cele mai multe ori, ”incompatibilitatea”, poate naște cele mai potrivite acuplări.” Cred că această disonanță semantică a contrariilor este paradigma lirică a poetului, care se încadrează astfel în curentul milenarist al poeziei clujene, de unde-și trage sevele dar și prieteniile solide. Nora Iuga punctează la fix în finalul prefeței: ”Adrian Suciu întoarce poezia la rădăcini!” În acest climax liric, poetul se cadrează avangardei revenirii la izvoarele metaforei și lirismului, programul aproape tematic al poeților post-decembriști din epoca cafenelelor clujene ”Croco”, ”Boema” și Arizona, aflați în război semnatic cu optzeciștii. Cu ”Tratat de mers pe ape”, Adrian Suciu devine, pe lângă vocea lirică inconfundabilă, și un caracter livresc al noii poezii din vremea noastră. Trama lirică este prețioasă și atinge aripa zborului, cu seducția interioară a unei credințe discrete asumate, fără să fie rizibilă. Titlul volumului este hristic, o chemare la curajul împărtășaniei poeziei frumoase.

 Poezia lui Adrian Suciu te invită la bucuria meditației, în versuri grave și cuprinse de paloarea unei emoții duse până la capăt. ”Sângele” poetului este de fapt acel izvor al adevăratei poeziei. ”Sângele meu m-a părăsit. Sângele meu blând s-a dus să împingă vedenii la vale./ S-a trasa la umbră./Și-o fi făcut prieteni pe undeva./O fi deschis un atelier cu spini. Mi-e atât de dor de el/că-mi tai venele în fiecare noapte și tot sper/să-l aud susurând.” (M-a părăsit sângele meu). Poetul este contemporan cu ”veșnicia”, el este conștient de valoarea bardului într-o lume desacralizată de poezie. E paradoxul propus programatic de Adrian Suciu: ”Prin parcul ăsta, veșnicia ieșită la pensie mă poartă de mână/pe mine, nepotul ei preferat” (Nepotul veșniciei). Viața fără carnația metaforei nu merită de fapt trăită: ”Șiruri, șiruri, condamnații la viață bântuie un țambal” (Să plângi până se înmoaie paltonul…). Poetul știe că nu numai poezia, dar și autoironia salvează sufletul în fața unei lumi prea materialiste și consumeriste, unde dragostea s-a transformat în pornografie. ”Să trăiești viața mea e ca și cum te-ai uita la un film porno romantic” (Un film porno romantic). E un oximoron social. Dincolo de ironii și tandrețuri cu iubirile trecătoare din romanele lui Milan Kundera, poetul Suciu știe că ”Să fii viu e simplu: Trebuie doar să-l vezi pe Dumnezeu în genunchi/și să plângi până se înmoaie paltonul…” Aceeași provocare paradoxală între simplitatea și complexitatea creației. Poetul ne arată că știe ”mersul pe ape” pentru că ”iarba nu încolțește pe fugă. Viteza e de la diavol” (O vreme blândă). Pare un manifest împotriva vitezei digitalizării, care transformă oamenii în roboți încurcați de ițele procedurilor? Poetul în realitate ne propune, prin volumul de versuri, un manifest pentru cei care iubesc viața creată și poezia bună citită lângă o femeie frumoasă și la un pahar de vin. ”O pauză de odihnă”. Dincolo de aceastea ”Capacitatea de a suferi este singura trăsătură umană”. Da, poetul se întoarce la rădăcini, Nora Iuga are dreptate în prefața volumului. Dar totuși, poetul știe să le întoarcă lucrurile, lumește, pentru a înfrânge banalitatea binelui sau răului. ”Sunt trist că mă îmbăt vesel. Crâșma din colț e un autobuz”. La urma urmei iubirea fără conținut e goală pușcă. ”Privesc fără milă prin tine și nu văd nimic.” (Pauză de odihnă). Finalul volumului îl consider apoteotic, așa cum este Adrian Suciu în capul mesei pline de poeți contemporani, la bine și la rău, mereu alături. ”Poezia e prelungirea firească a mâinii mele drepte./Dacă aș pierde mâna dreaptă, poezia/ ar deveni o prelungire a mâinii stângi, în amintirea mâinii drepte. Dacă aș pierde mâna stângă și aș tot pierde, poezia s-ar apropia mai tare de mine./În amintirea celor pierdute”. Adrian Suciu, ca un lider declarat al generației sale, încă de la prefața lui Mircea Zaciu din 1993, duce poezia sa în comuniune cu colegii poeți până la capăt, ca un pahar de vin nobil și bun.

 

Ionuț Țene

„POEZIE CU IZOLETA”

Gata cu lâncezeala!

„BOEMA 9” și „eCreator” vă invită să participați la realizarea proiectului „Poezie cu IZOLETA”.
În condiții de carantină, întregul proiect se va derula inițial prin intermediul sistemelor informatice, Editura eCreator, Boema 9, InfoArt, Observatorul TV și Orizont TV anunță realizarea unei ample antologii de poezie, în condiții grafice de excepție!
Antologia va fi lansată într-un mare spectacol televizat, la București, după încheierea carantinei.
Ulterior, lucrarea va fi expediată unui număr important de biblioteci din țară.
Autorii antologați vor avea condiții preferențiale de promovare la televiziune și în publicațiile partenere ale proiectului.

Editorii asigură costurile de pregătire pentru tipar și infrastructura de promovare, poeții antologați fiind invitați să contribuie la proiect cu suma de 250 de lei de persoană, sumă în care sunt incluse și 5 exemplare din antologie.
În cazul în care sumele subscrise vor depăși costurile de producție a antologiei, sumele suplimentare vor fi folosite pentru promovarea acesteia și a autorilor antologați!

Redactorii antologiei: Ioan Romeo Roșiianu și Adrian Suciu.
Informații suplimentare și înscrieri la e-mail rosiianu@yahoo.com.

Autorii care se înscriu vor preciza clar în emailul trimis: pentru antologia „Poezie cu IZOLETA”.
Fiecare autor va avea alocate 10 pagini și va trimite la adresa indicată 30 de poeme și o fotografie, precum și un CV literar, pentru că prin publicarea acestuia autorii să se cunoască și mai bine, să aibă mai multe date unul despre celălalt.

Termenul limită este 1 mai 2020.

Cei INTERESAŢI vor vira suma aferentă în contul următor:

Asociația Social Cultural Creştină ECREATOR,

CIF 35520804

Swift RNCBROBU

Cont RO63 RNCB 0182149 09384 0001 deschis la BCR Sucursala Baia Mare.

reprezentată prin Ioan Romeo Roşiianu, preşedinte.

Autorii interesați mai pot achita prin mandat poștal, pe numele IOAN ROMEO ROȘIIANU, adresa fiind Baia Mare, Maramureş, cod 430251, Str. Gheorghe Șincai, bl 31, sc B, et II, ap 15.

Există și varianta plății prin mandat on-line pe numele IOAN ROMEO ROȘIIANU, Baia Mare, Oficiul Poștal 1.

Cei din străinătate pot achita contravaloarea în euro sau dolari aferentă opțiunii lor prin serviciile Western Union sau MoneyGram pe numele Ioan Romeo Roșiianu și vor anunța codul numeric al operațiunii, pentru înscriere, urmând ca după apariția antologiei să indice o adresă din România la care să li se trimită exemplarele aferente.
În caz contrar vor suporta ei contravaloarea transportului.

 Parteneri media: Boema 9, eCreator, Detectiv literar, InfoArt, Observatorul TV, Orizont TV, Urmuz, Moara lui Gelu.

Minutul de poezie - Adrian SUCIU

SĂ BEI SINGUR...

Nimeni nu știe cum e să bei atât de singur
încât să dai nume țuicii tale. Au stat mulți
la masa pustie, dar ce să vorbești 
cu unii care nu știu numele țuicii tale?

Nimeni nu știe cum e să bei atât de singur
încât să dai nume sângelui tău. 
El ce-ți mai ține de urât. 
Până-ntr-o zi. 

Nimeni nu știe cum e să bei atât de singur
încât să dai nume singurătății tale. Scoate
tu în oraș femeia asta prăfoasă și lăcrimată!
Sigur o va consola careva!

Nimeni nu știe cum e să bei atât de singur
încât nici singurătatea ta să nu mai stea
cu tine la masă...