Scrisoare despre moartea care se plimba
aseară pe stradă
IUBITO, stăteam aseară pe balconul cu
vedere la viață și gol
și abia mai auzeam respirația orașului
era întretăiată gâfâia ușor de parcă ar
fi făcut dragoste pe furiș
era ca atunci când la marginea lumii am
făcut dragoste printre copacii zilei
a fost frumos atunci și nici măcar
zgârâieturile acelea nu m-au deranjat
cum nici pe tine nu te-au deranjat
furnicile multe
a fost frumos atunci dar acum defilează
pe strada mea niște demoni și viruși
am senzația ca poliția îi apără pe ei de
noi și nu invers
prin orașul pustiu văd moartea
apropiindu-se la lumina girofarelor multe.
(Mai știi când ți-am spus că omul
trăiește numai atâta timp cât lumina din interiorul lui e aprinsă?)
Așa a fost, Iubito, și simt că-ntre
patru pereți mă strânge pielea zidului
carnea mea e ca o tencuială pe oasele
acum mai bătrâne ca ieri
și pielea-mi ține oasele să nu se
împrăștie când merg pe aleea ce duce spre tine
de după tufe mă pândesc cu ochi hulpavi
cei care n-au agonisit nimic pentru viață
ascult pricesne și-mi vine să plâng că
Dumnezeu nu mai ascultă rugăciunile lumii-n genunchi
acum clopotarii au rămas fără servicii
de când biserica și-a cumpărat aparatură
lumânările se aprind de la distanță și
acatistele se dau on-line
preoții-i spovedesc pe oameni tot la
calculatorul pe care se uită la filmele porno
dau suflet frumos pentru apartament în
centru și mașină la scară zic
dar urletul meu trece neobservat de
semeni dedați la avere și jaf.
(Mai știi când ți-am spus că cele mai
mari victorii ale mele au fost cele când am îngenuncheat în fața femeilor
mele?)
Așa a fost, Iubito, și din tăcerile
tihnei am desprins zgomotul trecerii mele prin lume
când voi muri am să văd cum crește iarba
și cum își hrănesc cârtițele puii
de partea aceea a lumii vom fi fiind mai
mulți oameni buni ca afară
am să merg la cenaclul pe care Dumnezeu
și l-a făcut în ceruri
am să-mi pot îmbrățișa cu bucurie
prietenii pierduți
afară lumea va deveni din ce în ce mai
străină cu mănuși în mâini și masca pe față
afară lumea nu mai știe tandrețea
doar dorul își face de cap prin vintrele
toate
dobitocii se sperie de virusul mic și
sunt insensibili la bolile multe
toată lumea manipulează pe toată lumea
și eu am deschis albumul nostru cu
amintiri
ca să nu uit cum arată un suflet pulsând
de iubire.
