Se afișează postările cu eticheta Jurnalul unui profesor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jurnalul unui profesor. Afișați toate postările

marți, 16 decembrie 2025

Jurnalul unui Profesor (pamflet)

 


fără teme,

fără teze,

fără cataloage,
fără semestre,
scara profesorilor,
fără 14.000 de posturi,
fără burse,
fără decontarea transportului,
fără spor de solicitare neuropsihică,
fără viziune, fără orizont, fără perspectivă...
Școala românească se...davidează!

sâmbătă, 25 octombrie 2025

(Ne) Gluma zilei - Jurnalul unui profesor în 2025-2026


 Ne vom orienta către profesori care predau din vocație și har, nu pentru bani! A pretinde salariu pentru a preda e ca și cum soarele ar cere bani pentru a răsări.

Profesorii cu chemare nu au rată la bancă, nici nu plătesc chirie, fiindcă locuiesc în inima elevilor.
Profesorii cu har nu au nevoie de indemnizație de hrană: ei se hrănesc cu zâmbetele și reușitele elevilor.
Profesorii cu vocație nu au factură la energie electrică: lumina din ochii copiilor le este de ajuns.
Profesorii adevărați nu au factură la gaz: iarna, ei se încălzesc cu îmbrățișările copiilor.
Profesorii trebuie să predea din chemare, vocație și har, nu pentru bani!

marți, 23 mai 2023

Iată cum arată programul unui profesor!

 


Cum arata programul unui profesor, pentru cei care cred ca profesorul lucreaza doar 18 ore. Sunt curioasa cati dintre cei care ne critica si ne arata ZERO respect ar face față unui asemenea program. De obicei ne critica cei care Nu sunt în stare să se descurce cu unul sau doi copii, și care au pretenții că știu mai bine să organizeze o clasă decât un dascal care a petrecut cel putin 4 ani în facultate, să se califice, și apoi a urmat sute de cursuri de formare și specializare, și care trebuie să lucreze diferențiat cu elevii cu cerințe educaționale speciale, cu cei normali si cu cei capabili de performate. In plus, trebuie sa organizam si activitati extracurriculare si extrașcolare, să scriem și să participam cu copiii la multe proiecte de colaborare locale, județene, interjudețene, naționale și internaționale. Trebuie să facem pregătiri suplimentare, neplătite, cu elevii pentru a participa la concursuri si olimpiade școlare, examene nationale, etc.

Ni se imputa faptul ca în ultima vreme rezultatele la examenele nationale sunt mai slabe decat in alti ani. Autoritatile dau vina pe profesori/ învătatori. Dar ei NU accepta faptul ca elevii NU mai au interes pentru învatatura, ca multi dintre parintii lor NU se implica in educatia lor. Respectul pentru parinti, familie, dascali, pentru prieteni aproape a disparut in societatea de azi. Tot ce vad elevii in mass-media este violența fizică, verbală și emotionala, asa-zise “modele” care pun pret pe lipsa de educatie. Cand ajungi, ca dascal, sa te injure elevii in fata doar pentru ca le ceri sa puna jos telefonul mobil si sa fie atenti la ora, e dureros. Atunci vezi lipsa de respect pe care o au unii elevi față de educație si bun simt. Asa ca NU trebuie sa ne mire lipsa de respect a guvernantilor fata de cei care lucreaza in invatamant. Valorile morale si culturale incep sa dispara din societatea românească.

( Material preluat facebook)

vineri, 24 decembrie 2021

Jurnalul unui Profesor

 


Dacă vrei să n-ai ce pune pe masă – învață!

să te plimbi fără să cumperi nimic prin piață – învață!

să iei mereu plasă – învață!

să n-ai bani de chitanțe – învață!

să nu-ți poți face rată la casă – învață!

societatea să nu te recunoască – învață!

să n-ai nicio şansă – învață!

să-ți pierzi orice speranță – învață!

să nu te descurci în viață – învață!

Învață! Învață! Învață!

N-o să te-ajute cu nimic în viață!

România

premiază

prostia!

vineri, 26 martie 2021

Jurnalul unui profesor. Quod erat demonstrandum...

 

Azi-dimineață, 26 martie 2021, în capitală, metroul a fost tras pe dreapta. Grevă spontană!

Unele categorii profesionale obțin drepturi pentru că își cer drepturile. "Cere și ți se va da!" îndeamnă chiar Biblia.
Noi, profesorii, tocmai de aceea nu avem: pentru că nu cerem. Sau nu știm să cerem!
Să nu ne mai mirăm, deci, că primim salarii de bonă. Bonele fac copiii să nu mai plângă.
În schimb, profesorii n-au știut niciodată cum sau unde să se plângă. Și, ne învață înțelepciunea populară – "Copilului care nu plânge nu i se dă de mâncare!"

Valentin FRITZ