Când
ești slab, fără putere, când nu ai în jur modele
După
care a ta viață tu ai vei vrea să o îndrepți,
Cată
sfinții noștri ceia vredniciți în toate cele,
Cercetează
a lor viață de vei vrea să o înveți.
Și
te du pe-a lor cărare și ca ei te-nvrednicește
În
smerit și-n bunătate, în iertare și-n iubire
Și-i
vedea cum din nimica faima ta îți tot sporește
Și
vei fi bogatul lumii-ndestulat și-n fericire.
Bogăția
nu stă-n aur, în bănet și în palate,
Ci-n
smerit și-nțelepciunea de-a ierta și a iubi,
Înălțați-vă
în fală prin a voastre bune fapte
Și-n
necazurile vieții, ne-ndoios vă veți căli.
Harul,
daru, ‘nțelepciunea,
pe puțini îi răsplătește
După
ce o-ntreagă viață au trăit în vrednicit,
După
ce chezaș ei pus-au gândul, fapta ce-ntărește
Vrerea
lor din a lor suflet, gândul lor de neclintit.
Așadar,
urmați-mi sfinții și a lor învățătură
Dacă
vreți ca viața voastră s-o trăiți în preacurat,
Să
goliți al vostru suflet de invidie și ură
Și
în loc să-mi puneți încă, doar iubire-n picurat
Și
iertare cât cuprinde pentru tot și pentru toate,
Ajutor
și-o vorbă bună pentru orice nevoiaș,
Fapte
bune-n ori ce clipă faceți dară cât se poate,
Iar
credința-n al vost suflet aibă veșnicit sălaș.
Toate
astea vă învață creștineasca-nvățătură,
Popii
cei bătrâni și vrednici, slujitorii la altare,
Și
monahii roși de vreme, buchisând sfânta scriptură,
Pusniciții
ce o viață și-o petrec în închinare.
Ei sunt candele aprinse, veghetori de
conștiință,
Veșnici
rugători la Domnul, neamul să mi-l ocrotească,
Dădătorii
de speranțe pentru cei în pocăință
Că
ne-o ține Preamăritul tot sub pronia cerească.
*
Preacucernice
ne iartă, întinarea în păcate,
Suntem
slabi fără credință, turmă risipită-n zare,
Dă-ne
tu învățătură, ca să facem bune fapte,
Doar
călcând de bunăvoie pe-nsfințita-ți Lui cărare.
06.02.2020
Mircea Dorin Istrate