Trei alimente care scad tensiunea arterială

Principiul potrivit căruia "alimentele tale pot fi medicamentele tale" nu şi-a pierdut valabilitatea nici astăzi. Dacă suferi din cauza tensiunii arteriale mari, încearcă aceste alimente-minune. Chiar daca folosim cele mai bune medicamente, ceea ce mâncăm ne influenţează sănătatea mai mult decât credem. Introducerea în alimentaţia zilnică a anumitor ingrediente cu proprietăţi benefice poate îmbunătăţi drastic starea noastră de sănătate. Valorile ridicate ale tensiunii arteriale pot fi combatute cu ajutorul a trei categorii de alimente, care se găsesc în orice bucătarie.

1. Verdeţuri şi legume verzi

Studiile realizate de specialistii in nutritie arata ca absorbtia acizilor grasi este esentiala pentru reglarea tensiunii arteriale. Pentru acest lucru, este necesar sa consumam verdeturi si legume verzi, impreuna cu grasimi sanatoase precum ulei de masline extra-virgin, nuci sau avocado. In plus, clorofila continuta in cantitati mari de verdeturile proaspete are un efect direct de scadere a tensiunii arteriale.

Consumati cat mai des salate cu legume de culoarea verde si diverse verdeturi.

2. Leguminoase

Conform unui studiu publicat de Huffington Post, 200 de grame de leguminoase pe zi sunt necesare pentru a scadea tensiunea arteriala. Consumati zilnic o portie de fasole, mazare, linte sau naut. Acestea sunt benefice si in cazul diabetului.

3. Usturoi şi ceapă

Usturoiul si ceapa sunt cunoscute in medicina traditionala românească pentru efectele lor în scăderea tensiunii. Studiile internaţionale confirmă proprietatile de reglare a tensiunii. Este important ca acestea sa se consume in stare cruda, pe o perioada indelungata.

Atentie in cazul in care folositi aspirina sau medicamente anticoagulante: consumul crescut de usturoi are aceleasi efecte si poate avea consecinte neplacute in combinatie cu acestea. Sursa: pioneerthinking.com

                                                                              dr. Iulian COZA

Sfecla roşie, aliat de nădejde în combaterea hipertensiunii arteriale

Leguma Sfeclă roşie fiind bogată în magneziu, zinc, iod, calciu, nitraţi naturali şi sodiu, e un aliment care nu ar trebui să lipsească din meniul celor care vor să ducă un trai sănătos. Ca şi în cazul altor legume, proprietăţile sale benefice au fost descoperite din vechime. Unul dintre primii medici ai Evului Mediu care au folosit-o pentru prepararea de medicamente este Paracelsus, care îi folosea puterile tămăduitoare pentru tratarea mai multor boli. Încă din antichitate, chinezii considerau că sfecla roşie are puterea de a întări inima şi de a purifica sângele, notează site-ul imaginea.info. Grecii antici o consumau pentru când se confruntau cu stări febrile. În credinţa populară românească, însă, această rădăcinoasă nu avea un renume prea bun, existând credinţa că dacă un bărbat şi o femeie mănâncă din aceeaşi sfeclă roşie iubirea dintre ei va dispărea. Dincolo de aceste credinţe arhaice, studii recente au relevat că sucul de sfeclă roşie are efecte uimitoare în lupta cu bolile generate de ritmul de viaţă stresant din prezent, cum ar fi hipertensiunea arterială. Un grup de cercetători de la Institutul de Cercetare William Harvey de la Londra. Ei au constatat că persoanele care consumă 250 ml de suc din sfeclă roşie au tensiunea arterială mai scăzută în primele 24 de ore. Responsabili pentru scăderea tensiunii ar fi nitraţii din sfecla roşie, care ar avea un impact mai puternic asupra bărbaţilor, deoareceorganismul acestora procesează mai uşor nitratul din surse naturale. Ţine memoria în priză Totodată, nitraţii din sfecla de roşie sunt responsabili pentru menţinerea sănătăţii creierului, potrivi studii efectuate în urmă cu câţiva ani de Universitatea Wake Forest din SUA. Cercetătorii susţin că sfecla roşie consumată frecvent contribuie la menţinerea sănătăţii creierului prin stimularea fluxului sanguin. Odată cu înaintarea în vârstă, unele zone ale creierului primesc mai puţin sânge, aspect ce poate duce la instalarea demenţei sau tulburărilor de memorie. Alte legume care conţin cantităţi importante de nitraţi sunt ţelina, varza, spanacul şi salata verde. Sfecla roşie este recomandată şi în boli ale ficatului, contribuind la detoxifierea acestuia şi la eliminarea pe cale naturală a grăsimilor acumulate la nivelul acestui organ. Sucul de sfeclă roşie protejează celulele hepatice şi poate chiar preveni evoluţia hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancer hepatic. Există totuşi restricţii privind consumul de sfeclă roşie. Consumată în exces, aceasta poate cauza paralizie temporară a corzilor vocale, dar şi tulburări digestive (greaţă, vărsături), hipocalcemie, hipotiroidism, hipovitaminoză A. În cazul diabeticilor este recomandat ca aceştia să consulte medicul specialist înainte de a consuma această legumă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru persoanele care suferă de afecţiuni ale rinichilor sau ale vezicii biliare. Citiţi şi Brăila Miracolul merelor consumate zilnic. Cum este „nimicită“ substanţa din sânge care provoacă ateroscleroza   

                                                                                 dr. Iulian COZA

Cititi si http://www.fitness-nutritie.ro/beneficiile-miraculoase-ale-sfeclei-rosii-asupra-sanatatii/

Tensiunea arterială și altitudinea

Pe măsură ce numărul celor care ascensionează la altitudini din ce în ce mai mari este într-o continuă creştere, fie pentru schi, alpinism sau alte sporturi, și vârsta acestor persoane este din ce în ce mai înaintată, iar afecțiunile și medicamentele care le însoțesc sunt din ce în ce mai complexe. Din cauza incidenței hipertensiunii arteriale în populația generală nu sunt foarte rare cazurile când o persoană hipertensivă ascensionează la altitudini mari.

Dacă afecțiunile de mare altitudine, precum răul acut de munte (eng. acute mountain sickness), edemul pulmonar de mare altitudine (eng. high-altitude pulmonary edema) şi edemul cerebral de mare altitudine (eng. high-altitude cerebral edema) sunt cele care ne vin prima dată în minte când ne gândim la altitudine și problemele care pot apărea, afecțiunile medicale deja prezente la joasă altitudine nu trebuie neglijate.

Se estimează că prevalența hipertensiunii arteriale sistemice la persoanele care urcă la mare altitudine se situează între 6-14% înainte de ascensiune (1, 2), valori probabil subestimate având în vedere că aceste două studii se bazează pe chestionare.

În prezentul articol altitudinea mare este definită prin altitudinea la care saturația în oxigen a hemoglobinei scade sub valoarea de 90%, aceasta corespunzând, în principiu, unei altitudini de aproximativ 2.500 de m. Hipoxemia (oxigenarea insuficientă a țesuturilor cauzată de un aport insuficient de oxigen de către artere) provoacă astfel o serie de răspunsuri adaptative fiziologice ale sistemelor pulmonar și cardiovascular, necesare menținerii unei oxigenări adecvate a țesuturilor: creșterea frecvenței cardiace, a debitului cardiac, fluxului sanguin coronarian și cerebral, presiunii arteriale pulmonare și a celei sistemice, cât și a activității sistemului nervos simpatic.

În afara hipoxemiei există și alți stimuli care pot stimula sistemul nervos simpatic: temperaturile scăzute, stresul fizic, alimentația necorespunzătoare, cât și durerile (3).

În principiu, obiectivul tratamentului antihipertensor este să reducă riscul de mortalitate și morbiditate (predispoziție spre îmbolnăvire) cardiovasculară. În prezent nu există decât un studiu cu privire la sejururile la mare altitudine care stabilește o legătură între hipertensiunea arterială și mortalitate. Acest studiu demonstrează că raportat la o populație de control, pacienții decedați printr-o moarte subită la mare altitudine erau într-un procent mai mare hipertensivi (50% vs 17%), fără să poată fi stabilită o legătură cauzală clară având în vedere natura retrospectivă a studiului (4).

Mai multe studii au comparat efectele anumitor medicamente antihipertensive cu un placebo când pacienții ascensionau de la nivelul mării la altitudini mari.

Studiul HIGHCARE-ALPS care a comparat nebivololul şi carvedilol cu un placebo a demonstrat că la participanții sănătoși, ambele medicamente scădeau tensiunea arterială la nivelul marii fără însă a împiedica creșterea tensiunii arteriale la altitudine, utilizarea acestor medicamente fiind asociată în plus cu scăderea saturației în oxigen (5).

Studiul HIGHCARE-Himalaya a demonstrat că telmisartanul scade tensiunea arterială eficient la nivelul mării și la 3.400 de m altitudine în comparație cu placebo, însă efectul acestuia dispărea la 5 400 de m (6).

La persoanele cu o hipertensiune moderată, combinația telmisartan/nifedipina și-a demonstrat efectele antihipertensive la 3.260 de m în comparație cu placebo, conferind totodată o saturație în oxigen superioară fată de grupul placebo (7). Aceste rezultate s-ar explica probabil prin efectul nifedipinei care este medicamentul de baza în tratarea edemului pulmonar de mare altitudine așa cum am explicat în articolul precedent.

Recomandările UIAA (8) sugerează utilizarea beta-blocantelor pentru controlul hipertensiunii arteriale preexistente la pacienții care ascensionează la altitudine, dar atrage atenția asupra efectelor secundare ale acestora, în special scăderea circulației sanguine către extremități crescând astfel riscul de apariție al degerăturilor. În privința nifedipinei, care este medicamentul de baza în tratamentul edemului pulmonar de mare altitudine este de preferat a nu fi utilizată întrucât, dacă este folosită pentru prevenție, nu poate fi folosită pentru tratament, iar alături de alte medicamente antihipertensive poate crește riscul hipotensiunii, în special la pacienții deshidratați.

În concluzie, în lipsa unor recomandări specifice clare pentru tratamentul hipertensiunii arteriale la mare altitudine, se poate sugera ca înaintea ascensionării aceasta să fie bine tratată și stabilizată, odată atinsă altitudinea de 2.500 de m tensiunea arterială să fie verificată frecvent, iar tratamentul deja prescris să fie modificat în funcție de valorile obținute (în acord prealabil cu medicul dumneavoastră), ținând totodată cont de eventualii factori care ar putea genera o pseudohipertensiune arterială episodica.

Notă. Articol preluat de la: http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-sergiu-vijiala/6784-tensiunea-arteriala-si-altitudinea.html.