Ce am văzut ieri
cu sărmanii pensionari români, care se înghesuiau la tribunal să-şi depună
actele pentru a reprimi banii opriţi abuziv din pensie îmi aminteşte de cozile
de pe vremea lui Ceauşescu. Diferenţa dintre cele două cozi poate că nici nu
există din moment ce de fiecare dată cel obligat să stea la aceste cozi
interminabile nu are o altă soluţie.
Mi-e milă de
bieţii pensionari şi nu neapărat pentru că mâine-poimâine ajungem şi noi ca ei!
De cozi mi-a fost întotdeauna silă dar ce să facem când România este condusă de
atâtea „cozi de topor”?!
Pensionarii
trebuie să stea la cozi în preajma Crăciunului şi a Paştelor pentru a obţine un
împrumut de la C.A.R., pentru majoritatea fiind soluţia salvatoare pentru a
avea o masă decentă şi cu puţină carne.
Pensionarii stau la
cozi interminabile la început de lună pentru eliberarea reţetelor gratuite sau
compensate. Pensionarii stau la cozi zile în şir pentru a obţine bilete de
tratament balnear oferite de Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale.
Că pensionarii mai
stau la cozi şi la ofertele promoţionale ale marilor magazine - gen tigăi,
cratiţe, bormaşini de găurit, este cu totul altceva. Dar ceea ce m-a supărat cu
adevărat a fost îmbulzeala de vineri la „Izvorul Tămăduirii” din Brăila unde
sute de oameni s-au călcat în picioare pentru apa miraculoasă. Şi ceea ce
trebuia să se întâmple s-a întâmplat, un butoi mare cu apă luată din izvor şi
sfinţită s-a spart şi apa s-a vărsat pe pământ, acolo unde cu toţii ne vom
întoarce mai devreme sau mai tîrziu, cu faptele noastre.
Ceea ce nu înţeleg
eu este un lucru: cum naiba se face că pentru pensionari, profesori, medici,
bugetari statul român este sărac şi în
criză perpetuă iar pentru unii (speciali) este un stat la fel ca Anglia,
Franţa, Germania, adică un stat puternic, membru U.E., numai dacă mă gândesc că
îşi permite să acorde o pensie de procuror (penal, din Caracal) de 9200 lei
lunar! Adică cam cât câştigă o învăţătoare debutantă într-un an de zile, o
învăţătoare care dacă nu se schimbă nimic în România ar cam trebui să se înveţe
cu cozile! Să înceapă să le iubească...
GELU DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu