Dar pentru ca acest minunat deziderat să se împlinească accesează www.buze.perfecte.eu, mă va sfătui măcar un arici, membru al Simbiozei Mutanţilor Buzicordioşi Ariciferi.
A devenit normalitate hărţuiala voastră zilnică, la care mă supuneţi. Adică în accepţiunea organizaţiei pe care o conduceţi dictatorial, nu pot să fiu specială decât dacă voi deveni un zombi buzat, abia ţinându-mi echilibrul din cauza silicoanelor disproporţionate în raport cu scheletul zombial?! „Arată strivitor şi fii apreciată de absolut toţi”, mă veţi lua gramatical în derâdere, continuându-vă jocul, Absalomarimici Încondeiariş Barbilieni. Să înţeleg că, Domniile Voastre îmi trimiteţi genul acesta de mail-uri bănuind că primirea lor mă va scoate din sărite?
Aşa cum mă deranjează succesul pe care îl are -- în rândul desantului feminin-- noul val de construcţie a personalităţii pe felul cum se prezintă trupul, mai bine spus pe felul cum el va deveni după ce subiectul se va tuna. La început tunatele erau prezente în videoclipurile maneliştilor grobieni şi scălâmbi. Devenind populare, ele au început să fie prezente în mai toate videoclipurile, în emisiunile nocturne, în cele de ştiri şi, într-un final apoteotic, în buletinele meteo. Şi apoi, ar fi plăcute ochiului, dacă nu ar fi atât de exagerate.
Ultima prezenţă burlescă a lunii a fost cea a unei prezentatoare a mereu distractivului buletin meteo. Fragila fiinţă, deşi era de-a dreptul anorexică, avea nişte sâni enormi. Mai mult ca sigur, la “montaj” s-a produs vreo disfuncţie, „piramidele” fiindu-i aplicate duduiei-meteo din greşeală; în loc să fie implantate vreunei vedete, care urma să joace în filme pentru adulţi sau să devină asistentă în emisiunile pentru copii, transmise târziu, după miezul nopţii. Vai, vaaaaaaaaai, va pica în nas! Veţi exclama în cor, Nostradamurieni Belicoşi Salivdotaţi! Previziunea voastră sumbră nu s-a adeverit, totuşi. Norocul drăgălaşei prezentatoare a venit chiar de la însăşi forţa divină, intervenţie dublată de acţiunea hotărâtă a unor curenţi reci de aer cu mult umor, ce îngrijoraţi de starea şefei lor şi-au schimbat taman la timp direcţia, ajutând-o să se echilibreze.
Ori poate a fost doar o acţiune în forţă a aparatului de aer condiţionat. Îmi propusesem să fac abstracţie, nu atât de parasculptatele păpuşi ci de efectul ”şi eu vreau”, efect cu impact asupra audienţei tinere, avide de a se “reinventa”. Observaţi că nu am spus audienţă feminină, din motive de deschidere. În sfârşit am intrat şi eu în rândul lumii bune şi aflându-ne şi într-o zi de joi am dat liber gândirii.
Momentan sunt doar un caiet fără linii sau pătrăţele. Ai devenit un maculator! Era şi cazul să scapi de zgura vremii tale.
Eşti pe drumul pe care trebuie să paşim cu mic şi mare, vor sări măcar doi dintre cei care îngroaşă rândurile formaţiunii apolitice Hornarbaconorofiri Automatişti şi Hidrofiţi. Doar cipul îţi mai lipseşte… vă veţi continua discursul aberant dar, vorba voastră, cine sunt eu să fac canoane? Mai bine mă întorc la viaţa mea banală. Mă aflu cocoţată pe o bicicletă medicinală şi vizionez un film. În rolul principal este o actriţă cunoscută. Când mă gândesc la ea îmi vine în minte dantura sa impecabilă, ce îi conferă feţei banale un zâmbet luminos. Este un film despre o poveste complicată de iubire. Asta este culmea redundanţei, ai văzut poveşti simple de iubire? Speram ca, măcar în sfera iubirii, mă veţi lăsa în pace, Dulcicorni Afoniamoroşi Decandenţi. Vor fi fiind şi poveşti simple de iubire, ori să înţeleg că deţineţi controlul şi asupra absolutului. Împrumut un mârăit de la Nera, cel adresat copiilor răutăcioşi care o hârâie prin gard, doar de dragul de a face rău.
Ori, probabil ei nici nu îşi dau seama de ceea ce fac. Adulţii nu au timp să îi educe, învăţându- -i să discearnă binele de rău. Îi lasă să crească asemenea buruienilor!
Vă arăt colţii pe post de Nera când este doar afurisită şi mă întorc la mine, cea de pe bicicletă. pedalând alenic ca să nu dau în hârtică, boala incurabilă a leneşilor. Nu este chiar o bicicletă normală din acelea fabricate ca să te aşezi pe şa, ci una care te sileşte să stai în picioare, pedalatul alternând cu mişcarea braţelor. Ştim cu toţii ce este un Kiltec, aşa că nu ne mai bombarda cu inutilităţi, vă veţi exprima democratic dreptul la cuvânt, Posmagiologi Taricieni Pedaconiferi Arizifuri. Bine, bine, opriţi-vă!
Încep să mă obişnuiesc cu ideea că nu am de ales… de când Domniile Voastre aţi devenit umbra mea.
Nu am altceva de făcut decât să vă ung cu slănină mangaliţoferă în speranţa să dea vreun goţoi nemâncat peste voi şi să vă pape necondimenaţi cum sunteţi.
Atunci, să vă văd! Gargarismele nu vă vor scăpa din colţii lui flămânzi, dornici de sfâşială! Iar dacă mă tot întrerupeţi în stilul de care sunteţi foarte mândri că l-aţi adoptat, voi fi nevoită să pun punct aici. Voi amâna pentru data viitoare, depănarea iubirii din povestea ce a inspirat acel film pe care l-am vizionat de mai multe ori, dar niciodată integral. Povestitul va avea loc doar dacă veţi fi pregătiţi pentru o lungă ascultare, nefericiţilor, Ninjomani Acordeopluşiferi Dărătnicioşi!
-------------------------------------------
Florica BUD
Acolada nr.7-8 , Revistă Lunară De Literatură şi Artă
august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu