Incep cu o poveste care intr-un fel m-a scimbat,fiindca am constatat unele lucruri in viata mea care mi-au creat un soc,Acest impuls sufletesc pe care l-am simtit pot sa-i multumesc unei amice ce poarta ochii verzi.
As incepe prin a crede ca respectiva femeie care mi-a zambit atat de tandru si intr-un demers fugitiv mi-a mangaiat inima goala prin intalnirea noatra.
Aceasta femeie cu ochii verzi ce se albastrizeaza la lumina solara azi noapte m-a mangaiat cu ale ei cuvinte,dar nu pot spune nimic doar ca sa tac la fel ca un filosof mort in eterna tenebrozitate a creatiei.
Poate pentru prima data in viata mea...,Daiana mi-a deschis ochii caprui ce abandonau nemurirea si incercau sa purifice Universul prin lacrimile-i tandre,purificatoare,...creatoare de stele muribunde albastre.
De ce un inger ce poarta numele unei regine m-a facut sa cuget altcumva ori sa plang atunci cand eu eram implinit in clepsidra sufletului meu gol? Sau ma intreb cine m-a impins in acel hau intens in care am cazut,cine a faurit lacrimile mele,poate ea.Nu stiu,doar ca zambetul meu etern ajunge pana la cer si melancolia mea ma face sa lupt cu viata.
Poate ca asa gandesc eu sau asa sim,nt atunci cand imi dau seama ca traiesc doar pentru a purifica focurile iadului,sau poate asa sunt eu un Om ce a devenit iubit de mare parte dintre prieteni,poate,poate...
Cuvinte pierdute in inima mea sunt toate denotariile ce m-au constelat,..slove uitate in haul albastru sunt toate incercariile mele de a lupta,sau tot Universul este un punct gandit de mine atunci cand am scis o singura propozitie pe un pergament:Te Iubesc.
As incepe prin a crede ca respectiva femeie care mi-a zambit atat de tandru si intr-un demers fugitiv mi-a mangaiat inima goala prin intalnirea noatra.
Aceasta femeie cu ochii verzi ce se albastrizeaza la lumina solara azi noapte m-a mangaiat cu ale ei cuvinte,dar nu pot spune nimic doar ca sa tac la fel ca un filosof mort in eterna tenebrozitate a creatiei.
Poate pentru prima data in viata mea...,Daiana mi-a deschis ochii caprui ce abandonau nemurirea si incercau sa purifice Universul prin lacrimile-i tandre,purificatoare,...creatoare de stele muribunde albastre.
De ce un inger ce poarta numele unei regine m-a facut sa cuget altcumva ori sa plang atunci cand eu eram implinit in clepsidra sufletului meu gol? Sau ma intreb cine m-a impins in acel hau intens in care am cazut,cine a faurit lacrimile mele,poate ea.Nu stiu,doar ca zambetul meu etern ajunge pana la cer si melancolia mea ma face sa lupt cu viata.
Poate ca asa gandesc eu sau asa sim,nt atunci cand imi dau seama ca traiesc doar pentru a purifica focurile iadului,sau poate asa sunt eu un Om ce a devenit iubit de mare parte dintre prieteni,poate,poate...
Cuvinte pierdute in inima mea sunt toate denotariile ce m-au constelat,..slove uitate in haul albastru sunt toate incercariile mele de a lupta,sau tot Universul este un punct gandit de mine atunci cand am scis o singura propozitie pe un pergament:Te Iubesc.
Mihai Epli
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu