Motto: Când
calul ofticos este schimbat
pe
un măgar ca vai de el,
se
trece-n plan socio-politic
de
la nevolnic la mișel...
Supravegheat
îndeaproape de gardienii fostului regim taman până la Decembriadă (mă rog,
flagrante nepotriviri de opinii în chestiuni politice), fac parte dintre
românii care, punând semnul de egalitate între viață și
libertate, au dorit cu ardoare schimbarea de macaz politic, astfel încât
nelibertatea asociată cu îndoctrinarea și sterilizarea intelectuală să devină deodată amintiri de
neuitat și învățături mereu actuale pentru viitor.
Dar fac
parte și dintre aceia care s-au
lămurit la repezeală că „umplerea vidului de putere” de către Ion Ilici Iliescu
și ciracii săi
alogeno-moscoviți, nu
însemna decât schimbarea ofticosului cal bolșevic, deja furajat și îngrijit românește, cu un măgar răpănos. E drept, un urecheat furajat în
România ceaușistă după rețete străine (o năucitoare combinație orientalo-occidentală și garantat antiromânească), dovadă că în faza de început
a făcut niscaiva impresie vulgului (vezi alegerile din Duminica Orbului) prin
răgetele sale original-ateiste și
prin (ne)democraticele sale azvârliri
din copite împotriva tuturor acelora ce n-au înfulecat salam cu soia...
Era de așteptat ca nărăvașul patruped să nu decreteze că întreaga economie
românească este un morman de fiare vechi
(multe întreprinderi erau înzestrate cu performante utilaje occidentale sau
japoneze), iar dacă, totuși, i-a
scăpat porumbelul din bot, atunci să nu pună toate capacitățile de producție la pământ printr-o veritabilă sarabandă națională a distrugerii, ci să îndrepte ceea ce i s-a părut
că nu corespunde planului de adaptare la cerințele economiei concurențiale. Sau, urmând formidabilul exemplu oferit celor
interesați de Restaurația Meiji (meiji=guvernare luminată, procesul de
restaurare a autorității împăratului
japonez a demarat în anul 1867), să rentabilizeze toate întreprinderile de
interes național, îndeosebi cele
strategice (aviația,
marina, mineritul, înarmarea, exploatarea țițeiului),
iar pe cele nestrategice să le vândă întreprinzătorilor români în mod preferențial, adică sub prețul lor real.
Da, căci
știm de la chinezii antici
că a guverna cu înțelepciune
se cheamă a rectifica, nicidecum a demantela și a crea cele mai propice condiții întru aducerea grosului românilor la sapă de lemn,
respectiv întru propășirea fără
precedent a ciocoismului și a
neamului prost prin demagogie și minciună, hoție și
nelegiuire, impostură și
neobrăzare, necredință și ipocrizie.
Vasăzică,
în locul unor demagogi, penibil de slugarnici cu „cel mai iubit fiu al
poporului”, însă cu toții devotați României, Decembriada i-a făcut cârmuitori pe mincinoși, pungași și trădători, într-un cuvânt pe mișei. Iată și
dovada: După 27 de ani de guvernare eminamente tâlhărească (unde sunt
lozincarzii care prin anii nouăzeci scandau că nu ne vindem țara?), toți
aleșii sunt putrezi de bogați, timp în care cei mai mulți români au ajuns putrezi de săraci!
Astfel
s-a ajuns la contraperformanța
ca România, o țară cu însemnate
resurse ale solului și
subsolului, să fie codașa țărilor europene în ceea ce privește nivelul de trai al cetățenilor. Ba și cu o datorie externă de circa 100 de miliarde euro, cu
pădurile măcelărite, minele închise, circa
jumătate din teritoriu vândut străinilor și cu populația în alarmantă descreștere (un exod postdecembrist de aproximativ 4,5 milioane
suflete), concomitent cu neîntrerupta distorsiune moral-spirituală a grosului
românilor.
Ați văzut politruci care să nu prindă osânză încă de la
primul mandat? Eu n-am văzut. Tocmai de aceea politica a devenit sportul cel mai
îndrăgit de descurcăreții
postdecembriști. Păi cum altfel,
când pe această cale garantată a aflătorilor în treabă, orice neisprăvit cu
gologani poate ajunge la țanc în
fruntea mesei cu bucatele poporenilor!
Asta
fiind ordinea logică a dezordinii din România postdecembristă, iată de ce spun
că adevărații vinovați de dezastrul ei sunt – cu mic, cu mare – toți politrucii. Cum vinovații trebuie să plătească, drept ar fi să se confiște toate averile dobândite prin fraudă. Dar pâinea și cuțitul
se află în mâinile aleșilor, așa că slabe speranțe ca în viitorul nu prea îndepărtat, dreptatea pe aceste
meleaguri să nu mai umble cu capul spart.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
29 martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu