joi, 30 martie 2017

Decembriada sau schimbarea calului pe măgar



            Motto: Când calul ofticos este schimbat
                        pe un măgar ca vai de el,
                        se trece-n plan socio-politic
                        de la nevolnic la mișel...

            Supravegheat îndeaproape de gardienii fostului regim taman până la Decembriadă (mă rog, flagrante nepotriviri de opinii în chestiuni politice), fac parte dintre românii care, punând semnul de egalitate între viață și libertate, au dorit cu ardoare schimbarea de macaz politic, astfel încât nelibertatea asociată cu îndoctrinarea și sterilizarea intelectuală să devină deodată amintiri de neuitat și învățături mereu actuale pentru viitor.
            Dar fac parte și dintre aceia care s-au lămurit la repezeală că „umplerea vidului de putere” de către Ion Ilici Iliescu și ciracii săi alogeno-moscoviți, nu însemna decât schimbarea ofticosului cal bolșevic, deja furajat și îngrijit românește, cu un măgar răpănos. E drept, un urecheat furajat în România ceaușistă după rețete străine (o năucitoare combinație orientalo-occidentală și garantat antiromânească), dovadă că în faza de început a făcut niscaiva impresie vulgului (vezi alegerile din Duminica Orbului) prin răgetele sale original-ateiste și prin  (ne)democraticele sale azvârliri din copite împotriva tuturor acelora ce n-au înfulecat salam cu soia...
            Era de așteptat ca nărăvașul patruped să nu decreteze că întreaga economie românească  este un morman de fiare vechi (multe întreprinderi erau înzestrate cu performante utilaje occidentale sau japoneze), iar dacă, totuși, i-a scăpat porumbelul din bot, atunci să nu pună toate capacitățile de producție la pământ printr-o veritabilă sarabandă națională a distrugerii, ci să îndrepte ceea ce i s-a părut că nu corespunde planului de adaptare la cerințele economiei concurențiale. Sau, urmând formidabilul exemplu oferit celor interesați de Restaurația Meiji (meiji=guvernare luminată, procesul de restaurare a autorității împăratului japonez a demarat în anul 1867), să rentabilizeze toate întreprinderile de interes național, îndeosebi cele strategice (aviația, marina, mineritul, înarmarea, exploatarea țițeiului), iar pe cele nestrategice să le vândă întreprinzătorilor români în mod preferențial, adică sub prețul lor real.
            Da, căci știm de la chinezii antici că a guverna cu înțelepciune se cheamă a rectifica, nicidecum a demantela și a crea cele mai propice condiții întru aducerea grosului românilor la sapă de lemn, respectiv întru propășirea fără precedent a ciocoismului și a neamului prost prin  demagogie și minciună, hoție și nelegiuire, impostură și neobrăzare, necredință și ipocrizie.
            Vasăzică, în locul unor demagogi, penibil de slugarnici cu „cel mai iubit fiu al poporului”, însă cu toții devotați României, Decembriada i-a făcut cârmuitori pe mincinoși, pungași și trădători, într-un cuvânt pe mișei. Iată și dovada: După 27 de ani de guvernare eminamente tâlhărească (unde sunt lozincarzii care prin anii nouăzeci scandau că nu ne vindem țara?), toți aleșii sunt putrezi de bogați, timp în care cei mai mulți români au ajuns putrezi de săraci!
            Astfel s-a ajuns la contraperformanța ca România, o țară cu însemnate resurse ale solului și subsolului, să fie codașa țărilor europene în ceea ce privește nivelul de trai al cetățenilor. Ba și cu o datorie externă de circa 100 de miliarde euro, cu pădurile măcelărite, minele închise, circa  jumătate din teritoriu vândut străinilor și cu populația în alarmantă descreștere (un exod postdecembrist de aproximativ 4,5 milioane suflete), concomitent cu neîntrerupta distorsiune moral-spirituală a grosului românilor.
            Ați văzut politruci care să nu prindă osânză încă de la primul mandat? Eu n-am văzut. Tocmai de aceea politica a devenit sportul cel mai îndrăgit de descurcăreții postdecembriști. Păi cum altfel, când pe această cale garantată a aflătorilor în treabă, orice neisprăvit cu gologani poate ajunge la țanc în fruntea mesei cu bucatele poporenilor!
            Asta fiind ordinea logică a dezordinii din România postdecembristă, iată de ce spun că adevărații vinovați de dezastrul ei sunt – cu mic, cu mare – toți politrucii. Cum vinovații trebuie să plătească, drept ar fi să se confiște toate averile dobândite prin fraudă. Dar pâinea și cuțitul se află în mâinile aleșilor, așa că slabe speranțe ca în viitorul nu prea îndepărtat, dreptatea pe aceste meleaguri să nu mai umble cu capul spart.

            Sighetu Marmației,                                                            George PETROVAI

              29 martie 2017


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu