Populismul de dreapta

 Afectând sănătatea întregii construcţii sociale, economice şi politice a unei naţiuni, populismele, de stânga sau de dreapta sunt la fel de toxice.

Avantajul populismului de dreapta constă în faptul că se foloseşte de valorile specifice dreptei, libertate, democraţie, stat de drept, Justiţie, transparenţă decizională etc. Populismul de dreapta respectă, la modul declarativ, principiile economiei de piaţă, încurajează concurenţa, susţine societatea civilă, postulează neamestecul statului în economie în limite rezonabile. Desigur, în cazul României, doar declarativ.

În 30 de ani de democraţie, nici stânga, nici dreapta politică, nu au reuşit să se desprindă de năravurile de tip comunist intrate profund în fibra naţiunii, de unde sunt extrase în mod viclean de politicienii abili.

Dacă populismul de stânga atrage populaţia de la baza piramidei sociale, populismul de dreapta se adresează persoanelor cu o pregătire intelectuală superioară,  clasei de mijloc, dar şi antreprenoriatului, bogaţilor, mediului artistic etc.

Deci unei clase care se încăpăţânează să creadă că dreapta politică este superioară stângii politice. Tot ca urmare a traumelor sociale, culturale, economice datorate totalitarismului de stânga, comunist.

Este adevărat că, în timp, valorile creştin-democraţiei s-au dovedit mai eficiente social şi economic decât ideologiile de stânga, socialiste, infestate de marxism-leninism. România a dat câţiva teoreticieni valoroşi, dar care au avut prea puţină influenţă asupra mediului politic şi social. Politicienii, destul de slab pregătiţi, şi-au asumat sarcina de a se prezenta ei înşişi ca teoreticieni ai ideologiilor şi doctrinelor partidelor din care fac parte. A fost şi este un eşec niciodată asumat.

Politicianul ajuns într-o funcţie publică, şefii organizaţiilor de partid judeţene sunt, fără să ştie, teoreticienii curentului politic de la care se revendică partidul său.

Preşedintele PSD, şi pe urma lui toţi preşedinţii organizaţiilor judeţene, sunt, prin natura funcţiilor lor, purtătorii de mesaje ale social-democraţiei, ai ideilor Partidului Socialiştilor Europeni. Preşedintele PNL, împreună cu preşedinţii filialelor judeţene, sunt la rândul lor teoreticienii, mai mult sau mai puţin improvizaţi, ai ideilor Partidului Popular European.

Lor li se adaugă sutele de parlamentari, precum şi miile de membri de partid care-şi asumă sarcina de a reprezenta partidul în care s-au înregimentat de bunăvoie.

Din acest amestec de voci, adunate în creuzetul partidului, ar trebui să se nască ideologiile şi doctrinele moderne, dar în final nu rezultă decât o faţă şi încă o faţă a populismelor care guvernează epoca.   

Din când în când apar lucrări critice, dar acestea nu ajung la politicienii obişnuiţi. Nu sunt citite nici măcar de liderii partidelor.

Înafara preocupărilor intelectuale au rămas şi cărţile publicate de foştii preşedinţi. Ion Iliescu are în spate o operă teoretică. La fel Emil Constantinescu şi Klaus Iohannis. Traian Băsescu încă nu şi-a scris memoriile şi nici nu şi-a aşternut pe hârtie ideile. Preferă să se exprime oral.

Cărţile foştilor preşedinţi ai României merită o trecere în revistă specială. Măcar atât. Interesante sunt şi lucrările lui Petre Roman şi Adrian Năstase. Dar nici acestea nu au trecere la politicienii care preferă să posteze pe paginile lor de socializare textuleţe polemice.

Cu ani în urmă s-a postulat moartea ideologiilor. Nu şi a populismelor.

Acestea nu mor niciodată. Şi cel mai modest primar poate practica acest sport, mai uşor decât mersul pe bicicletă.

Când vorbim despre populism avem în vedere raportul dintre promisiuni şi realizări.

Este adevărat că nu întotdeauna realizarea unei promisiuni depinde de cel ce promite. În cazul unui primar realizările promise depind de conducerea judeţului şi mai ales de guvern.

Avem chiar în aceste zile o aprigă dezbatere pe rectificarea bugetară. S-ar părea că datorită diferendelor dintre şeful Finanţelor şi primul ministru, ministrul Nazare şi-a pierdut funcţia.

Despre populism pot fi scrise mii şi mii, zeci de mii de pagini, dar tot degeaba. Datorită populismului există politică. Populism şi politică. Una fără alta nu se poate.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș