VALI ORȚAN
MIERE DE NUFERI
(semnal editorial; autor Vasile Bele)
„când perla nu se mai naște
dintr-un gunoi
intrat în ochiul scoicii
și e doar o podoabă
vândută de bijutieri
când nufărul nu-și mai trage seva
din nămol
și e doar floarea
vândută de țigănci
când rugăciunea
trece prin litanie
și devine cor bisericesc
ne rămâne speranța
că ne vom îndulci
cu miere de nuferi",
poezia
„miere de nuferi", (p. 73), din
volumul cu același nume, „Miere de nuferi",
apărut la Editura Alana, Slatina, 2020, ISBN 978-606-94988-2-7, 92 p., ce
aparține poetului Vali Orțan, primit ca dar de la autor, „cu dedicație și
iscălitură", zilele trecute, când am participat la Festivalul
Internațional de Poezie, de la Sighetu Marmației, ediția XVIX.
Mulțumesc prietene pentru minunatul
volum și așa cum ți-am promis, când voi avea „nițică de timp", mă voi opri
să-l citesc și să întocmesc un mic semnal editorial. Volumul de față, are o
postfață, semnată de către Ionel Bota, intitulată, „Inocentul bine temperat sau terapie cu 《miere de nuferi 》”, (p. 85-87), care afirmă: „E multă sensibilitate și o organizare
originală în spectacolul poeziei lui Vali Orțan, despre care mai scriam, nu de
mult. O mentalitate aparte edifică estetici ale elementarului dar și o
gesticulație impresivă, structurând cromatica simbolică a unui senzoriale
disociind între imaginarul decompoziției galanton-boeme și despuierea
cuvintelor de balastul oligofren care mai contaminează, din păcate, lirica
veleitară a celor la modă acum, a grafomanilor de serviciu", (p. 85).
Încă un amănunt interesant, ce cred că trebuie notat, este
faptul că acest volum a fost premiat la ediția 2016 a Concursului Național de
Poezie „Eminescu la Oravița", motiv de a felicita, odată în plus, autorul
și apariția acestui volum.
Cu poezia, „timiditate",
se deschide acest volum:
„azi ochii mei sunt îndrăgostiți de tine
te privesc luuuuung și se bucură
nu-i mai pot înțelege
sunt și timizi pe deasupra
cum le arunci o privire
cum se închid ca și cum
ar fi intrat un fir de praf în ei
să nu știi de ce
lăcrimează", (p. 7).
*******
NUFERI ȘI MIERE
(autor Vasile Bele, poem îngemănat)
Iar
te-ai așezat în sufletul meu
cuprins
de nefrică!
Despre
tine vorbesc timiditate -
născută
și crescută în
răsuflare de
nuferi…
Așteaptă
să curgă mirul din izvorul
de
lacrimi din petale de iubire
iar
spre seară
la răscrucea sentimentelor
după
ce asfințitul ecoului adormit
se
uită la umbre în oglindă
doar
să te cuprindă
cu
veșnicia raiului...
Azi,
nu vom vorbi despre lacrimi
nici
roua dimineții nu o vom striga,
avem
gusturi diferite
iar
primăvara din câmpul cu maci
mă
cheamă să rămân în cuvinte
despre fluturi iubire și răbdare
Nu
am să răspund acestei provocări
voi
privi cum liliacul naște miros de vânt
iar
lacrima toarce patimi...
Te-am
ascultat tăcere
și
mi-au crescut amintiri în priviri
tocmai
de aceea azi voi rămâne în
anotimpul
răstignirii
pentru
încă un veac de rugăciune
pentru
pocăință și credință
cu gând de curcubeu în lut
frământat
de vânt…
De
azi nu mai cred în astrograme
pentru
că în oglinda ploii
s-a
mai născut un izvor
peste
podul de cuvinte
și revelație de zâmbet tăcut...
Mi
s-au oprit pașii pe cărări de lacrimă
Mi
s-a uscat privirea într-un
Altfel de calendar
iar
preotul zidea cuvinte încrucișate
rostind
rugă către veșnicia
clipelor
iar
rândunica scria pe cer
orice îndoială e o altă Ană,
zidită
și ziditoare...
poate că și copacii plâng
în
zborul spre tine
dar
lacrima lor naște zidire
doar
foșnetul frunzelor de iubire
și
rădăcina mitului au rămas la cină
eu nici tânăr nici bătrân
alergam
spre tine veșnicie…
Azi,
am să-ți fac o mărturisire
de
când eram tineri
atunci
am învățat să
trăim vremuri vesele
iar
praful drumului
cernea
clipe de albastru...
Așa
s-a așezat în sufletul meu
o
altfel de miere de nuferi...
(N.A.
– ce apare scris italic, sunt câteva din titlurile poemelor din volumul „Miere de nuferi”, autor Vali Orțan)
***********
Felix Nicolau, afirmă despre poet și volum,
următoarele: „Fie că scrie despre un
chiștoc de țigară, fie că aleargă după un tramvai pe care îl lasă să plece după
ce l-a ajuns, Vali Orțan poetizează, adică scrie despre dor, iubire și
sensibilitate. Din fericire, nu recurge la rime străvezii și are ochi pentru
ființele și obiectele din jur. Miere de nuferi e un titlu ce anunță înclinație
către splendoare și esență – anume lirică de compensație, în lumea actuală”.
Plăcut impresionat de acest volum,
întăresc ideile celor doi care au girat pentru volum – Ionel Bota (postfațator)
și Felix Nicolau. Am remarcat sensibilitatea poetică și poetizată, la care
făcea referire cel din urmă și mă simt dator să repet această convingere.
Poemele sunt stilizate iar discursul este de actualitate. Când rostesc „discurs”,
mă refer la ce ne oferă poetul în acest volum? Scopul nu este unul neapărat comercial
– să scrii, să treacă, ci mai degrabă m-aș raporta la ce rămâne după acest
discrus în mintea nostră, a cititorilor. Acest lucru este extrem de important.
În acest volum, (dacă tot am rostit cuvântul „discurs”),
acesta, discursul adică, este unul care demonstrează că poetul este pe un drum
în ascensiune lirică… ne demonstrează că există poezie, chiar și fără „rime
străvezii”, (vorba lui Felix Nicolau).
Ne confirmă convingerea poetică, de care avem parte
lecturând volumul. Sau, pe scurt, poetul convinge și demonstrează, lucru destul
de rar întâlnit în lirica modernă, contemporană – pentru că, sunt mulți ce scriu,
dar la puțini am găsit convingere, mesaj, profunzime.
În cazul poetului Vali Orțan, ideile, gândurile sau
sentimentele poetizate, conving și demonstrează, exact ce afirmam supra.
Viziunea artistică, universul creat de autor, sunt doar câteva aspecte ce
sensibilizează profund cititorul și-i dau volumului o notă distinctă, îi dau
greutate poetică.
Vocea autorului se face simțită din primele versuri – poetul
exprimându-se direct, concret, obiectiv, fără urme de subiectivitate:
„stăteam de vorbă cu o coală alba
vroiam să scriu un poem
ceva despre viață moarte naștere
credință ceva filozofic
sau despre natură
ea nu și nu
ce atâtea teme
scrie-l cu dragoste
și va fi”,
poezia
„fecunditate”, (p. 42).
Lirismul adoptat de autor este unul
autentic – sentimentul și emoțiile ne sunt transmise în formă directă, fără
ocolișuri. Cu adevărat în opera lirică, autorul își expune gândurile, ne
transmite emoție și sentiment, într-un mod constant și direct, cu
expresivitatea limbajului. Eul liric sau vocea autorului, repet, sunt evidente
și evidențiate – trăirile exprimate de autor nu pot fi confundate și nici
confundabile.
Toate astea demonstrează însăși definiția lirismului care „este
o tonalitate ce pune accentul pe expresia poetică a sentimentelor personale, a
pasiunii”, iar autorul ne-a convins că se încadrează în aceasta.
Felicit apariția editorială și autorul! Dorindu-I cititori
pe măsură, finalizez cu sintagma: „carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”.
Doamne ajută!
Și-acum, să-nceapă poezia:
„nu cerșesc nimic
încerc să ating timpul
încerc să văd dacă lasă ceva
în palma întinsă
o privesc atât de intens
încât am impresia
că liniile ei fac permutări
din ce în ce mai des
văd un fel de 7…”, (p. 38, poezia „uneori
întind mâna”).
Chiuzbaia, 18 ianuarie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu