de Gheorghe Pârja
Mare confuzie în Coaliție, în alcătuirea listelor
pentru europarlamentare, multă nehotărâre, care duce la bâlbâială electorală.
Până la un punct se pot înțelege oscilațiile, tatonările, încercările de a găsi
cei mai buni candidați care să reprezinte România la Bruxelles, oameni care
știu ce vorbesc, care au amploare și valoare, spre binele acestei țări. Până în
prezent campania din acest an a dovedit strategii politice conjuncturale în
aflarea soluțiilor optime pentru câștigarea voturilor alegătorilor. Bătălia
pentru București a exersat multe jocuri de culise, care au lăsat să se
înțeleagă că este greu să se armonizeze două doctrine. Am sentimentul unor
călători care ațipesc pe drum, care, ajungând în dreptul unor poduri, se
trezesc și nu știu pe ce drum să apuce. Această derută, prea evidentă, ne
amintește de substratul real al democrației. De o definiție dată de un fost
premier britanic, om politic al unor vremi de răscruce, laureat al Premiului
Nobel pentru Literatură.
L-am numit pe Winston Churchill, care ne poate calma
orice răzvrătire de ocazie. Spunea fostul premier că democrația este un sistem
politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până
acum. Că nu degeaba Juriul Nobel, în 1953, și-a motivat decizia astfel: pentru
măiestria descrierii istorice și biografice și pentru strălucita sa oratorie în
apărarea înaltelor valori umane. Oamenii noștri politici, unii dintre ei cu
serioase lipsuri în practicarea reală a democrației, se împotmolesc tocmai în
validarea unor virtuți ale democrației. Zbaterile din culisele acestei campanii
electorale sunt tocmai întocmirea listelor. Acolo este centrul de greutate al
democrației. Cine face listele? Pe ce criterii? Că unii propun și noi votăm! Că
de la aceste propuneri rezultă calitatea clasei noastre politice.
Așa, avem parlamentari pe care nu știm nici măcar
cum îi cheamă, care nu s-au auzit vorbind în Casa Țării, sau în fața
cetățenilor care i-au votat. Nefericite situații avem și în preajma noastră.
Partidele, chiar pentru campania electorală, nu s-au străduit pentru găsirea și
asigurarea resursei umane, capitol esențial pentru primenirea rezervei de
candidați. Marile succese se referă doar la racolări care provoacă multe
animozități și compromisuri. Nici Coaliția nu s-a dat la o parte de la asemenea
practici. Multele discuții despre candidatura comună la Primăria Generală au
readus în atenția alegătorilor tocmai criza de soluții pe scena politică. Deși
ar fi vrut să credem că acesta este drumul firesc spre decantarea liderilor
potriviți! Nici vorbă, deoarece pildele de derută opțională au fost la ordinea
zilei. Cele două partide ale Coaliției nu au izbutit luni de zile să vină cu o
alternativă credibilă pentru înaltul fotoliu. Ne-au îmbătat cu imaginea
Gabrielei Firea și a lui Sebastian Burduja. Ca până la urmă, zicala folclorică,
dacă doi se bat, al treilea câștigă să se adeverească!
Și a fost găsit un doctor care, se crede, ar putea
îndrepta oasele strâmbe ale realității bucureștene. Că ortopedul asta a promis.
Împingerea în față nu întotdeauna are sorți de izbândă. Facerea listelor ar
trebui să fie asemănată cu învierea clasei politice. Adică să fie propuși
oameni pricepuți, care pot garanta administrarea localităților, dar și
rosturile noastre prin Europa. Noi ne dăm cu părerea, ei își rotunjesc vrerea.
Cei doi lideri ai Coaliției nu prea au demonstrat aplecare asupra resursei
umane din viitoarea clasă politică. Că operațiunea de schimbare a
confruntărilor electorale, cu bătălii de imagine și chemări emoționale de
moment, pare a se fi extins pe suprafața întregii țări. Și la noi, în
Maramureș, liderii croiți în taină nu prea sunt convingători. Cine sunt
croitorii, cei ce tocmesc pânza electorală pentru viitor?
Ar trebui să aibă priceperea bunilor meseriași. Să
măsoare de două ori și să taie o singură dată. Vom trăi și vom vedea. Dar să nu
uităm că unii propun, iar noi votăm. Măcar dați-ne oameni de nădejde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu