Urmăresc, de-o vreme, reportajele filmate de pe YouTube, realizate de jurnalistul Mircea MUREȘAN. Azi, am mai văzut un ”filmuleț”, care mi-a răvășit sufletul. Sentimentele mele sunt contradictorii; trăiesc o mare supărare pentru drama satului românesc, dar și o înălțare a sufletului. Sentimentul din urmă îl trăiesc, în egală măsură, pentru jurnalistul Mircea Mureșan și pentru sculptorul amator Radu FLORIAN din Vima Mică. Mircea Mureșan mi-i drag pentru că, într-o vreme în care jurnalismul a luat-o razna, el demonstrează că se mai poate face jurnalism de calitate. La Radu Florian apreciez dragostea pentru lumea satului și, mai ales, mesajul transmis prin sculpturile sale...
”Filmulețul” arată satul pustiu. Nici o țipenie de om pe ulițe, iar dimineața, nu se mai aud tălăngile vacilor ce se adună în ciurdă. Până și clopotul din turla bisericii parcă sună a jale. Văzând că satul se tot rărește și de oameni, și de animale, Radu Florian iată ce-a făcut: la băncile la care, mai ieri, femeile ieșeau cu caierul, furca și fusul, iar bătrânii la taclale, a făcut oameni din beton. Niște sculpturi. O mamă cu pruncul, un învățător care citește dintr-o carte, un bunic gânditor. Sculptorul spune că, în felul acesta, vrea să reînvie lumea satului, aflată în pericol de moarte... Este strigătul disperat pentru salvarea satului românesc.
”Filmulețul” m-a făcut să redeschid cartea de versuri a poetului Lucian Blaga. Și am recitit poezia ”Sufletul satului”, unde marele poet a scris ”Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”, versul care este pe buzele tuturor, ca un scut, ca o pecete, ca o carte sfântă, care ne atenționează să avem grijă de rădăcinile noastre, de sufletul nostru, de ființa poporului nostru.
Aș vrea să scriu cea mai aspră dojană pentru politicienii care de-un veac și mai bine se tot rotesc la cârma țării și nu fac nimic bun pentru salvarea satului românesc. Dimpotrivă, îl pustiesc. Metaforic, le dau o condamnare: să învețe pe de rost poezia ”Sufletul satului” a poetului Lucian Blaga. Și nu doar atât. Când jură credință statului român, să spună și poezia.
Text și fotografie de Alec Alec Portase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu