miercuri, 15 mai 2024

Călătoria Tigrului prin Europa

                                                          de Gheorghe Pârja

Săptămâna trecută, președintele Chinei, Xi Jinping, a făcut o vizită cu multe semne de întrebare, din partea celor care nu sunt la curent cu subtilitățile diplomatice de acest fel. Am încercat să deslușesc această călătorie, citind comentarii din presa noastră și străină, pentru a găsi ceva explicații. Turneul în Europa al liderului chinez a inclus trei opriri: Franța, Serbia și Ungaria. Repede s-au aflat voci care au întrebat: de ce a ocolit România? Se pune ceva la cale? Ce ar putea obține Uniunea Europeană de la China, mai ales că a avut o întâlnire și cu doamna Ursula von der Leyen, președinta CE?

Să le iau pe rând. Popasul la Budapesta al președintelui chinez ne poate interesa în mod special. În condițiile în care vecina de la apus este un agent al intereselor Rusiei în cadrul Uniunii Europene și NATO. Și nimeni nu spune nimic răspicat. Se spală pe cap cu această stare de fapt. Mi-am adus aminte că popasul liderului chinez în Ungaria se leagă de o altă întâlnire a premierului maghiar Viktor Orban, cu liderul chinez la Beijing. Ca să nu pun paie pe un foc care, poate nu există, mă rezum să cred că legăturile chino-maghiare sunt de ordin economic, în principal. Celelalte înțelegeri rămân în spatele ușilor capitonate. Ni s-a livrat ideea că statul chinez va construi o centrală atomică în vecini.

Legăturile Serbiei cu China au caracter economic, politic și simbolistic. Dacă Serbia are probleme cu aderarea la Uniunea Europeană, din cauza dosarului Kosovo, mulți politicieni sârbi au ținut să evidențieze asemănarea dintre Kosovo și Taiwan, dând frâu liber intențiilor Chinei de a anexa insula. De altfel, Serbia a preferat dependența economică față de China, refuzând ajutorul economic din partea Uniunii Europene și condițiile cerute de Bruxelles. Deși, spun comentatorii economici că experiența țărilor africane și asiatice care au acceptat legăturile strânse cu China arată că ea își urmărește, din aproape în aproape, propriile interese.

China știe să domine. În cazul Franței, atitudinea se schimbă, pentru că deși are interese economice în China, ea nu depinde neapărat de economia chineză, fiind o mare putere. În acest context, președintele Macron a organizat la Paris o întâlnire tripartită, împreună cu președinta CE. Doamna Ursula a criticat aspru China pentru politica sa de dumping pe piețele europene. Aici, președintele chinez a fost prins la strâmtoare, deoarece el vrea să scape de sancțiunile Uniunii Europene, impuse importurilor de produse subvenționate de guvernul chinez.

Doamna Rodica Culcer, cu o informație mai precisă, ne spune într-un comentariu că adevăratul scop al întâlnirii tripartite a fost de a determina China să renunțe la sprijinul acordat Rusiei în războiul din Ucraina, prin furnizarea de echipamente utilizate în industria de armament. Apoi i s-a sugerat liderului chinez să-i spună lui Putin să calmeze agresivitatea Rusiei în privința folosirii armelor nucleare tactice, în schimbul relaxării sancțiunilor. Au fost discuții dure pe această temă. Nu s-au desprins, până acum, atitudini chinezești în această privință. Cert este că la această întâlnire China și-a arătat puterea de a domina și că multe din rânduielile lumii depind de Beijing. Mai primește și China sanc­țiuni de care trebuie să țină seama. Că de aceea a bătut liderul ei drumul până la Paris. Tot ca semn al supremației chineze, a vizitat cele două țări europene. Cum spuneam la început, au fost voci care s-au întrebat de ce a fost ocolită România? Simplu de înțeles, noi nu intram în sfera de interese a acestei călătorii. Apoi conducătorii români rămân loiali partenerilor europeni și americani. Așa bate vântul diplomației în aceste vremuri. Dimpotrivă, se delimitează pe față de vecinii noștri, care au primit vizita delegației chineze. Apoi a trecut vremea acelui președinte chinez care la întâlnirile diplomatice de la București putea vorbi și în limba română. Se știe de ce. Acel lider făcuse studii în România.

Călătoria Tigrului chinez în Europa, cred, a avut și menirea de a mai liniști bătrânul continent. Sau să tragă și serioase semnale de alarmă? Nu știu, nu am fost la cele trei întâlniri. Ce se vede la suprafață este o apă cu suficiente învolburări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu