De ani buni tot scriu despre situația ingrată a armatei române în cadrul societății, despre sacrificarea intereselor națiunii în detrimentul intereselor unor parteneri mai mult sau mai puțin strategici și ale unei Europe al cărei principal scop este exploatarea resurselor, distrugerea și eliminarea economiei statelor mici, coruperea și menținerea sub control a liderilor acestora, despre îndatorarea popoarelor, batjocorirea amărâtului care trage la șaibă, ștergerea identității și conștiinței naționale a membrilor „fără valoare” ai U.E., înlocuirea valorilor și vârfurilor naționale cu valori fabricate și pretinse drepturi ale unor „minorități” depravate și depravante. Armata României aproape că nu mai există. Nu mai avem conducători care să fie în stare nici să țină un creion în mână, nici să vorbească liber fără să se împiedice în șabloane și bâlbe, nu mai avem strategi care să analizeze situații și să găsească soluții fără să primească „soluția catedrei” nu mai avem militari care să doarmă cu cizmele centura și ranița la capul patului, gata să se prezinte în 20 de minute la unitate. De fapt militarii nu mai au cizme pentru că nu se mai găsește lemn pentu șanuri, nu mai au ranițe pentru că nu mai avem industrie care să lucreze pentru armată, nu mai au arme și muniție pentru că le-am distrus la ordin, trebuia să devenim dependenți de alte fabrici și alte industrii.
Aici ne-au adus conducătorii de azi și
de ieri, iar acuma când au primit ordin să ne arunce în război pentru apărarea
„românilor din afara granițelor” adică din Ucraina, Moldova, Marea Neagră,
Marea Roșie, Gaza, Yemen, Iran, sau oriunde a călcat vre-un picior de
român, au constatat, după 35 de ani de „dolce far niente” că nu pot răspunde
pretențiilor și ordinelor strategicilor, pentru că nu au cu cine și nici cu ce.
Așa că au făcut pe genunchi pe repede înainte niște ordonanțe și propuneri care
vor duce-zic ei- la rezolvarea situației. Cine are răbdarea să citească
preambulul, sau motivarea OUG 26 și 28 ca și propunerile conținute în aceste
proiecte dar și pe cele discutate și avizate pe 22.04. de Parlament la
propunerea celui care, când se uită în oglindă, se vede mare șef NATO, înțelege
dezastrul din Armata României.
Marți, 23.04.2022, Ziua Trupelor de
Uscat ale României, a apărut în mediul internaut și se rostogolește, un mesaj
al unui militar activ către conducătorii armatei și ai națiunii. Limbajul
folosit este mai mult decât cazon și nu e recomandabil fetelor de pension din
C.N.A. și chiar dacă este scris de un viitor pensionar militar care își
așteaptă decizia de pensie, autorul dar mai ales gândurile exprimate prezintă o
opinie și o stare de spirit existentă la această oră în interiorul armatei
active. Eu nu voi spune că toți militarii activi sau toți ofițerii sau toți
subofițerii, sau toți militarii angajați, gândesc așa, este imposibil. Și este
imposibil în primul rând pentru că mulți nu gândesc. Armata a fost împănată cu
non-gânditori, cu elemente care în afară de a executa ordine, oricât de tâmpite
ar fi ele, și de a căuta funcții cât mai călduțe, nu mai au altă preocupare. Și
spun asta nu din răutate ci pentru că de 15 ani armata, este persecutată
politic, militarii, atât cei activi cât și cei din rezervă, au fost nu doar
neglijați ci loviți sistematic, urmărindu-se parcă cu tot dinadinsul plecarea
celor care mai aveau mândrie, caracter, spirit combativ, mai aveau inițiative,
mai urmăreau obiective naționale, dar nu am auzit până acuma un militar activ
să ia atitudine, să se revolte, să spună lucrurilor pe nume. Ba, mint, cunosc
două cazuri, unul al locotenentului Gheorghe Alexandru și celălalt al Lt.-Col
Sorin Mihaiu. Poate or mai fi și altele. Aceștia însă au răbufnit pentru că
erau deja pe făraș și au făcut-o mai mult pentru a se apăra decât pentru a
ataca o instituție care deși a fost prima transformată după modelul occidental,
a rămas cea mai încorsetată.
Nici autorul protestului de azi, căci
poate fi numit protest, nu este deplin activ, așa cum spune singur, este cu un
picior în pensie, dar eu mă tem că s-ar putea ca în urma scrisorii sale să i se
mai amâne pensionarea și să aibă în vedere că prin Parlament se plimbă
L.172/2024, dar juridic este încă activ. Așadar asistăm la depășirea unui prag
și chiar dacă nimeni nu poate spune cât de des întâlnită este această opinie
(chiar și cu alte formulări) în rândul militarilor activi, puținii adevărați
profesioniști rămași prin armată, este totuși un alt pas spre dezmuțirea
armatei.
Având în vedere atitudinea autorului
protestului, ajung la concluzia că de fapt încercările de dregere a busuiocului
ale guvernanților prin ordonanțele 26 și 28 din 2024, urmăresc nu doar, sau nu
în principal, atragerea de noi candidați la locurile vacante din armată, ci mai
degrabă oprirea sau limitarea demisiilor care nu doar că măresc numărul
locurilor vacante dar micșorează numărul celor cu experiență din armată făcând
din efectivele acesteia o adunătură de diletanți. Armata, cantitativ nu
mai este de mult timp acolo unde ar trebui ca încadrare, dar demisiile au
condus și conduc și la o scădere a calității celor care o compun făcând
situația nu gravă, ci foarte gravă. Acest lucru însă nu preocupă clasa
politică, aceasta este îngrijorată de procentele și „calitatea” candidaților la
alegerile care vor avea loc, de câți primari vor avea, câte locuri în
Parlament.
De ziua pedestrașilor, OUG 26/2024,
ordonanța Bayraktar cum i se mai spune, cea care face din gradul militar o
jucărie Yo-Yo cu care clasa politică se joacă după bunul plac, va trece tacit
în Senat, pentru că senatorii nu au avut timp să o discute, nici măcar Comisia
pentru Apărare și Ordine Publică nu a avut timp să își întocmească raportul
deși din comisie face parte și generalul Ciucă, așa că este aruncată în Camera
Deputaților să facă ei ce or vrea cu ea. În aceste condiții sunt toate șansele
ca armata să rămână numai cu generalii.
La mulți ani militari români, căci o
adevărată armată română nu știu dacă mai există! Ne invadează bazele
militare și armatele altor state, pretextând că ne apără pe noi, dar apărând
propriile interese.
Autor: Col.
(r) Marin Neacsu
Sursa: art-emis.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu