de Gheorghe Pârja
În aceste zile, cam multe, când marele actor trece
prin stări de cumpănă, cei care îi prețuiesc măiestria actoricească regretau că
Florin nu și-a lăsat întâmplările vieții și ale scenei într-o carte. Îmi fac
datoria profesională de a le spune celor care nu știu că Florin Piersic este și
un virtuos scriitor. Anul trecut, am primit de la el tocmai dovada acestei
vocații. Adică o carte. Reiau povestea scriitorului-actor cu urările de
sănătate, că îl așteaptă scena. Și alte cărți să fie scrise. Iată povestea.
Sună telefonul. Deși era un număr necunoscut,
răspund. Se recomandă politicos: sunt impresara actorului Florin Piersic, care
ține să vă mulțumească pentru articolul scris de ziua lui. Dar o să vă sune și
Florin imediat! Ziua marelui actor este în luna ianuarie, iar mesajul a ajuns
la mine în plină vară. Cică, doar acum, o admiratoare din Baia Mare i-a trimis
textul meu. Mai apoi, sună iar telefonul. Deși recunosc vocea inconfundabilă a
marelui actor, se recomandă: Alo! Aici, Florin Piersic! Și a urmat o discuție
mai lungă, conform stilului știut. Evocăm întâlnirile noastre, puține la număr,
dintre care una s-a lăsat cu un interviu.
Actorul nu prididea să mă ia cu pronumele de
politețe. Spre finalul dialogului îmi promite recenta lui carte. După trei zile
primesc coletul. În el, cartea „Viața este o poveste…” (Editura Bookzone,
București, 2022), autor Florin Piersic.
Citesc cartea. Și constat că Florin Piersic scrie
exact cum vorbește. Evocă întâmplări savuroase din copilărie, unde stă icoana
bunilor lui părinți, Vera și Ștefan Piersic, care poartă pecetea refugiului prin
mai multe așezări transilvane, până să se stabilească la Cluj. Unde s-a născut
Florin, în 27 ianuarie 1936. Cartea este o mărturisire sinceră a devenirii și
împlinirii unui mare actor. Din paginile ei iese un alai de personaje, pe care
le-a întrupat cu o forță unică, cu un talent care-i poartă numele. Este actorul
hărăzit de Dumnezeu să străbată cu tenacitate și talent cărările anevoioase ale
artei scenei și ecranului, până la atingerea sublimului.
Astfel ne face să înțelegem că lumea există în
nesfârșita ei splendoare și prin gestul ori trăirea interioară a actorului.
Florin Piersic face parte din stirpea rară de oameni ai scenei care au fost
încoronați de public cu cea mai lucitoare diademă a omului: iubirea fără
margini. Iar coroana nevăzută, care stă pe fruntea Actorului, are distincția
luminii transfigurate. Atât de mult s-a întrupat în personaje că este greu să
te întâlnești cu Florin Piersic cel real. Volumul se vrea o imagine mai
pământeană a Actorului. De la interpretul îndrăgit, la zbaterea interioară,
pentru a trimite în lume personaje memorabile, este o ardere intensă.
Actorul ni se destăinuie cu o voluptate profesională
care îl individualizează. Ne aflăm alături de un om care sfidează timpul.
Energia profesională care pulsează în paginile cărții face parte din iubirea
nemărginită față de meserie, față de publicul său. Față de confrați. Are pentru
ei un respect aproape religios. Pentru Florin Piersic perimetrul scenei, dar și
miracolul ecranului sunt tronuri ale prieteniei. După iubire, prietenia este a
doua stare de spirit. Poate ne întrebăm dacă acest om-personaj are și dușmani.
Nu știu, poate. Dar jertfa iubirii de oameni este o certitudine. Este o morală
supremă a cărții. Apoi mi-l aduc aminte pe actorul român Florin Piersic,
alături de nume de rezonanță ale ecranului mondial.
Cartea este generoasă și în această privință. Sunt
fotografii alături de Antonela Lualdi, Richard Johnson, James Stewart, Amedeo
Nazzari, ori Jean Marais. În filme, cu nimic nu mi s-a părut mai prejos decât
ei. Ba, dimpotrivă. Pentru noi, maramureșenii, dar nu numai pentru noi, Florin
Piersic rămâne întruparea haiducului Pintea, până la contopirea cu personajul.
Cartea amintește acest episod cu accent pe căutarea rapsodului Pițiș. Deși este
un actor cu energie debordantă, uneori cu gesturi largi, mie mi-a reținut
atenția dimensiunea tragică a unor personaje, precum Peer Gynt, de Ibsen, ori
indianul Bronden, din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Și atunci când vrea să
ne înveselească, Florin Piersic are o lacrimă lăuntrică, luminată de frumusețea
cuvântului. A atitudinii față de viață.
Nichita Stănescu îi spunea Prințule, după prințul
Mîșkin, rol îndrăgit de marele poet. Da, el este un prinț al scenei și
ecranului românesc. După lectura cărții, mi s-au perindat prin fața privirii
secvențe din teatru și film, cu personaje întrupate de marele actor
contemporan, Florin Piersic. Despre care actorul nemuritor Radu Beligan scria:
„Personajul fabulos de pe scenă, din viață și de pe ecran, care răspunde la
numele FLORIN PIERSIC, este, fără îndoială, CEL MAI IUBIT ACTOR din România.”
O carte în care Florin Piersic își deschide
sufletul, pentru a-l cunoaște mai bine. Reverența pentru o carieră de excepție
este și citirea cărții. Mulțumesc pentru generoasa dedicație, dragă autorule!
Și sănătate și prețuire din partea Maramureșului. Că doară Pintea n-a murit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu