E noapte neagră pe pământ,
Vuiește muntele a jale,
Plânsul smeritului măgar
Se-aude până jos în vale,
Și-i trist și bietul bojogar.
Joi, pruncii sunt sacrificați,
Plâng și mioarele în strungă,
Știu că și-ai lor vor fi luați
Când mame ele-o să ajungă,
E noapte-n suflete de oi,
Rebecca-și plânge nepruncia
Și plâng și mamele ca noi
Și-și plâng ciobanii silnicia
De-a duce mieii-n abator,
Când lacrimi au și ei, micuții
Chemându-și mama-n ajutor
I-njunghie, necunoscuții.
Rodica Mureșan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu