Evenimentele zilei de 10 septembrie

Evenimente

1776: 

Nathan Hale, considerat primul spion american, căpitan în armata revoluționară, se oferă voluntar pentru o acțiune de spionaj contra englezilor.

1823: 

Simón Bolívar devine președinte al statului Peru.

1898: 

Împărăteasa Elisabeta a Austriei este asasinată la Geneva de anarhistul italian Luigi Lucheni.

1919: 

Austria a semnat tratatul de la Saint Germain, prin care a recunoscut independența Poloniei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei și Ungariei, precum și apartenența Bucovinei la România și a Tirolului de Sud la Italia.

1939: 

Al Doilea Război Mondial: Submarinul australian HMS Oxley este scufundat din greșeală de submarinul britanic HMS Triton în apropiere de Norvegia și devine prima pierdere a Royal Navy.

1939: 

Al Doilea Război Mondial: Canada declară război Germaniei naziste, alăturându-se Aliaților – Franța, Regatul Unit, Noua Zeelandă și Australia.

1943: 

Al Doilea Război Mondial: Forțele germane încep ocuparea Romei.

1960: 

La Jocurile Olimpice de la Roma, Iolanda Balaș, supranumită de gazde la grande bionda, a sărit 1,85 metri și a câștigat medalia olimpică de aur la o diferență de 14 cm față de următoarea clasată.

În total România a obținut 10 medalii (3 aur, 1 argint, 6 bronz).

1964: 

Prima audiție, în țară, a poemului simfonic Vox Maris de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, dirijată de Iosif Conta.

1972: 

Statele Unite suferă prima lor pierdere într-un joc internațional de baschet într-un meci disputat împotriva Uniunii Sovietice la Jocurile Olimpice de vară de la Munchen, Germania (scor 51–50).

1974: 

Guinea-Bissau își câștigă independența față de Portugalia.

1977: 

Hamida Djandoubi, condamnat pentru tortură și crime, este ultima persoana care urmează să fie executată prin ghilotinare în Franța.

1989: 

În urma coliziunii cu un convoi bulgăresc de barje, nava „Mogoșoaia” se scufundă în apropiere de Galați. Catastrofa s-a soldat cu 215 victime.

2001: 

Britanicul Charles Ingram trișează în încercarea sa de a câștiga premiul de un milion de lire sterline la Vrei să fii milionar?.

Ca probă împotriva sa la proces s-a arătat că pentru a ajunge la răspunsurile corecte, Ingram s-a folosit de profesorul universitar Whittoc, care tușea pentru a-i da de știre dacă răspunsul e bun sau nu. În 2003 a fost condamnat pentru înșelăciune.

2002: 

Elveția se alătură ONU.

2003: 

Romania pierde calificarea la Campionatul European dupa un 2-2 cu Danemarca la Copenhaga.

2008: 

Acceleratorul de particule Large Hadron Collider de la CERN a fost pus în funcțiune la Geneva, Elveția.

2015: 

Rămășițe ale unei vechi specii umane (Homo naledi) au fost descoperite într-o peșteră din Africa de Sud din care au fost exhumate osemintele a 15 hominizi.

Echipa de cercetători care efectuează săpăturile arheologice a formulat ipoteza că aceste vechi rude îndepărtate ale omului practicau deja rituri funerare.

Celebrări 10 septembrie

1944: 

A fost născut Eugen Evu.

1960: 

A fost născut Colin Firth.

2008: 

A fost născut Neale Donald Walsch.

1930: 

A fost născut Liviu Calin.

1709: 

A fost născut Antioh Dimitrievici Cantemir.

1950: 

A fost născut Marius Stanila.

1585: 

A fost născut Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu.

1903: 

A fost născut Cyril Vernon Connolly.

1929: 

A fost născut Arnold Palmer.

1897: 

A fost născut Georges Bataille.

1839: 

A fost născut Charles Peirce.

1972: 

A fost născut Adam Herz.

Comemorări 10 septembrie

1872: 

A murit revolutionarul Avram Iancu - FOTO.

1976: 

A murit Dalton Trumbo.

1821: 

A murit Ugo Foscolo.

1793: 

A murit Marc-Antoine Désaugiers.

Sursa: Wikipedia

Elegie pentru bronzul eroilor

 

                                                                                                          de Gheorghe Pârja

Am scris mai multe texte despre felul în care în Europa de Vest, în Statele Unite ale Americii și Canada, adepții radicali și anarhiști de stânga au dărâmat în chip barbar statuile unor personalități ale istoriei. Care au descoperit lumea, au fondat statul federal american, au scris opere nemuritoare. Au fost dărâmați de pe soclu Columb, Magellan, președinți de la întemeierea Americii. De ce? Că au avut sclavi pe plantațiile lor. L-au afurisit și pe Shakespeare că a scris despre acei nefericiți ai timpului respectiv, iar pe regina Victoria că a domnit în acea perioadă. Acest curent violent și orb dorește resetarea, adică ștergerea culturii tradiționale de orice fel, populară și cultă, validată de generații luminate, pentru a pune altceva în loc. Ce anume?

Încă nu s-au gândit până la capăt, dar au început cu dărâmarea simbolurilor. Sau iritarea lor. Văd și la noi apucături politice care întorc spatele tradiției, culturii profunde identitare, credinței. Trebuie să le spunem că se pripesc, deoarece cultura nu se face printr-o hotărâre de guvern, nici prin ridicare de mâini în Parlament. Cultura are durată și dă continuitate unui popor. Dar istoria ei are răsuciri care trezesc multe nedumiriri. Cum este și acest vânt, care a prins avânt, pentru decapitarea statuilor. Deși românii au avut parte în istorie de împilări și umiliri, fiind ținuți la condiția de iobagi, neavând voie să se stabilească în orașe, li s-au bombardat bisericile și mănăstirile de către generalul Bukow, recent i s-a ridicat statuie celui care i-a condamnat la moarte pe Horea, Cloșca și Crișan.

Se știe felul sălbatic în care au fost uciși liderii românilor care s-au răsculat pentru emanciparea poporului român în anul 1784. Pe atunci, guvernator al Transilvaniei era baronul Samuel von Brukenthal. Recent, i s-a ridicat o falnică statuie în Piața Mare din Sibiu. Ca o recunoaștere a formării Muzeului de Artă. La dezvelirea ei a participat și președintele României, care a elogiat perioada de domnie a baronului, fără a aminti despre istoria scrisă în cărți multe și mari. Mă gândesc la tomul istoricului, academicianului David Prodan – „Răscoala lui Horea” – apărut în două volume în 1979. După moartea lui Fernand Braudel, David Prodan a fost ales membru al Asociației Istoricilor Americani. Acolo scrie despre rolul baronului în înăbușirea răscoalei, condusă de cei trei martiri ardeleni. Așa, românii sunt singurul popor din lume care ridică statuie celui care a guvernat un sistem de asuprire și inegalități împotriva majorității poporului din Ardeal.

În timpul Guvernatorului Marelui Principat al Transilvaniei, românii, după cum spuneam, erau extra-muros, adică dincolo de zidurile orașelor. Erau obligați să muncească, toți membrii familiei, în minerit, topitorii, tăiatul și transportul lemnelor, cărăușii, plătind și dări anuale. Baronul era guvernator când au fost trași pe roată Horea și Cloșca, al treilea rebel, Crișan, se spânzurase în închisoare cu nojițele de la opinci. Și iobagii din Ardeal erau un fel de sclavi americani, condiție incriminată acum de anarhiștii radicali.

Acest text nu dorește să incite la atitudini similare. Dar e bine să știm cum se vede istoria acelorași fapte într-o parte și alta a lumii. Adică în România, în America și Anglia de astăzi. Da, în fața Muzeului de Artă Brukenthal a fost dezvelită statuia baronului. Bine, dar cu scurte comentarii. De față, președintele României, Klaus Iohannis, fost primar al Sibiului. Două păreri exprimate la eveniment. Jurnalistul Marius Ghilezan: „În 1784, cu o cruzime demnă de filmele de groază, baronul i-a tras pe roată pe doi lideri ai răscoalei, apoi a legat moții de glie. Până la 66 de ani a condus administrația transilvană împotriva românilor.” Klaus Iohannis, președintele României: „Vă felicit pentru realizarea acestui proiect, atât de apropiat de inima sibienilor. Gestul de respect pentru marele iluminist transilvănean este un îndemn la prețuirea personalităților și valorilor trecutului.”

Așa se face istorie sub ochii noștri. Se arată doar partea mai luminată. În surdină, dar cu fermitate, a pornit un război împotriva statuilor eroilor români. Mai ieri, s-a trecut la mutarea statuii lui Avram Iancu din centrul orașului Turda. Așa se întâmplă când în manualul de istorie, despre eroul de la Țebea, sunt scrise câteva rânduri. În septembrie s-au împlinit 150 de ani de la moartea Crăișorului. La Oradea, s-a întâmplat cu statuia lui Mihai Viteazul. Tot la Oradea s-a mutat statuia lui Mihai Eminescu într-un loc mai umbros. Tot în acest municipiu a fost lovită în destinul secular celebra revistă Familia, în care a debutat Eminescu. Apoi, la Târgu Mureș se dorește relocarea statuii lui Nicolae Bălcescu. Pe statuia lui Iancu de Hunedoara scrie atât: Iohannis de Hunyad. Se schimbă numele, din Piața Memorandumului cu alt nume. Și la Satu Mare se discută despre amplasarea în alt loc a statuii lui Vasile Lucaciu.

Toate acestea se înscriu într-un curent autohton de mutare spre zone mai periferice a eroilor români. Mai ales în Transilvania. La dezvelirea statuii de la Sibiu, se putea spune și despre partea nevăzută a lunii. Știrbirea istoriei, într-o vreme de răgaz al libertății, este un păcat. Dacă iluminismul baronului a cumpănit mult, până a devenit statuie, putea fi amintit și contextul epocii în care a trăit și a făcut ce a făcut. Așa cum s-a întâmplat, statuia are un aer elegiac. În forma actuală, românii pot face export de toleranță, de înțelegere față de istoria noastră, care a fost cum a fost. Dacă iertăm istoria, este bine să nu o uităm. De aceea istoria trebuie învățată la școală. Altfel ni se livrează numai ce-i avantajează pe cei care conduc.

Da, propun export de toleranță și înțelegere față de trecut și când ne-a fost potrivnic, să afle și anarhiștii ce popor blând și vizionar viețuiește în Carpați. Și să ia aminte. Oare asta este spre folosul nostru? Nicidecum. Puțină dârzenie nu strică! De aceea am scris acest text. Că merg pe gândul lui Avram Iancu: „Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită!”

Trădarea stă în biroul statului român!

 

Frați și surori întru Hristos, e bine ca Avram Iancu, Craiul munților, al moților și mocanilor, să rămână în imaginea românilor cu acea pictură a lui Barbu Iscovescu. Este cea cu care am crescut mai toți, din manuale (care nu erau alternative, măsluite).

Demn, dârz, tânăr, înarmat, neîmblânzit. Cu căciulă ciobănească având moțul turtit. El nu pregeta pentru un Adevăr, penttru un Ideal, pentru Poporul din rândul căruia el, advocatul, se ridicase. Așa a fost el.

Dar, pentru adevărul istoric, e musai să zicem că s-a stins în lipsuri, după multe uneltiri, în casă străină, părăsit de ai săi, după ce-a fost atacat de maghiari. O veche fotografie ni-l înfățișează altfel.

Nu o voi pune aici, că nu pot. Astăzi cei care se arată poporului (pururea iertător, bietul), la Țebea, cu pieptul bombat și falsă mândrie, sunt vânzătorii de ieri și de azi ai țării, cu tot ceea ce are ea, Inclusiv DEMNITATEA de Român.

Azi noi le întoarcem, creștinește, celălalt obraz, iar ei ne pălmuiesc. Ei uneltesc în contra României, iar instituțiunile siguranței, cei care ar trebui să fie dulăii de pază, au decăzut în javre. Astăzi urmașii celor care l-au tras pe roată pe Horea și care l-au dus în mizerie pe Crăișor intră în Palatul Victoria cu tupeul grofului și cu nesimțirea celui care n-are bărbați în față să le-o reteze de la obraz!

Azi maghiarii joacă la două capete (dar ignoranții ne fac pe noi curve…), cu rușii și cu UE. Și stau bine mersi.

Azi, cei care ne înjură în bătătura noastră sunt prietenii noștri și sar calul mereu.

Azi trădătorii stau în birou: la Guvern, Parlament, Consiliu Județean, Prefectură.

Până când vom îngădui?

 

Florin Șinca

Avram Iancu este relocat ca să nu mai vadă cum coboară moții pe Arieș la Turda?

 

Țin minte foarte bine, parcă a fost ieri, momentul dezvelirii statuii de bronz a lui Avram Iancu, în format rondbos (în picioare), pe 25 octombrie 1998 de Ziua Armatei Române. La eveniment au participat mii de moți coborâți cu mașinile, căruțele sau pe jos, pe Valea Arieșului până în centrul municipiului Turda, în Piața Republicii, ca să asiste la dezvelire statuii Crăișorului Munților. Era o zi caldă de toamnă, însorită, de parcă era vară. De la Cluj-Napoca au sosit autocare cu sute de clujeni, în frunte cu conducerea Societății Cultural-Patriotice ”Avram Iancu„, reprezentată atunci de președintele Ioan Teodor Stan și secretarul-general Vasile Cristea. Unul dintre amfitrionii clujeni ai evenimentului a fost și prof. dr. Emil Luca, care a mobilizat numeroși clujeni la eveniment. Statuia de bronz a lui Avram Iancu s-a montat în centrul istoric al orașului Turda, intenționat cu fața spre Arieș, pentru ca eroul românilor de la 1848 să privească spre drumul prin care moții coborau la Turda de la munte. Conducerea de atunci a Societății Culturale ”Avram Iancu” în discursurile susținute au subliniat importanța acestui aspect de amplasare a statuii cu privirea spre râul moților Arieș. De altfel sculptorul clujean Ilarion Voinea, care a realizat și turnat statuia lui Avram Iancu din Turda, a ținut cont de această cerință morală a liderilor moților. Statuia a fost amplasată pe locul unde până în 1998 a fost Statuia Lupa Capitolina din Turda (mutată în același an în Piața Romană). Inscripția de pe soclu este sugestivă pentru Crăișorul Muntelui: ”Unicul dor al vieții mele este să-mi văd națiunea fericită”. Statuia a fost ridicată cu ocazia aniversării a 150 ani de la revoluția de la 1848, prin grija Consiliului Local Turda, a primarului de atunci Virgil Blasiu și a Societății „Avram Iancu”. Statuia, realizată în iulie 1998, este opera sculptorului Ilarion Voinea, în colaborare cu Emil Crețu din Cluj-Napoca, Adrian Mitran si Daniel Sandu. A fost transpusă în bronz la Turnătoria Metalul Cluj și are o înălțime de 3,5 m.

De aceea, ceea ce s-a întâmplat zilele acestea la Turda, intenția de a muta statuia din actualul amplasament în urma unui proiect de modernizare a centrului istoric al municipiului Turda, încalcă de fapt intenția celor care au montat statuia lui Avram Iancu cu fața spre râul moților Arieș. Primăria Turda a lansat recent o licitație pentru proiectarea și execuția lucrărilor de revitalizare a spațiului pietonal din centrul istoric al orașului. La pachet, în licitație este prinsă și realizarea unei autobaze pentru autobuzele electrice puse în circulație în decembrie, dar și amenajarea unei parcări de tip park & ride. Valoarea estimativă a investiției este de 31 de milioane de lei, din care cel mai mult, 18,3 milioane, vor costa lucrările de reabilitare a centrului istoric. Proiectul a fost selectat pentru finanțare în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020. Ciudat este că pentru specialiștii care s-au ocupat de proiect au fost mai importante parcările, stațiile de autobuz, pistele de biciclete, stațiile de încărcare mașini electrice și băncile decât statuia de bronz al lui Avram Iancu, un simbol al orașului și a poporului român. Nu înțeleg cum primăria din Turda nu s-a consultat cu conducerea Societății Culturale ”Avram Iancu” în legătură cu statuia de bronz a Crăișorului Munților, societate care a finanțat, realizat și amplasat această statuie istorică. Relocarea unei statui amplasate de Ziua Armatei Române, pe 25 octombrie, este și o ofensă adusă militarilor români și la adresa MAPN. Mutarea unei statui de o asemenea importanță presupune, pe lângă consultarea realizatorilor, în speță a Societății Culturale ”Avram Iancu” și consultarea turdenilor dacă sunt de acord cu mutarea unui edificiu simbol pentru libertatea românilor din Ardeal. Se pare și se confirmă că anumite proiecte pe fonduri europene au rolul de a desființa și dilua identitatea istorică locală și pe cea națională? Degeaba modernizăm o piață scoțând statui istorice românești de acolo. Pentru cei specializați cu fondurile europene sunt mai importante doar parcările, băncile, alveolele și stațiile de autobuz sau de încărcare mașini electrice, nu simbolurile istorice ale orașului? La ce se vor uita turdeni în Piața Republicii, la bănci și instalații electrice? Mutarea statuii lui Avram Iancu pe frontul nordic a bisericii romano-catolice anulează centralitatea și semnificația istorică a monumentului și încalcă intenția finanțatorilor, fondatorilor și a sculptorului din 1998, care și-au dorit o statuie a lui Avram Iancu cu fața spre moții care coboară din Câmpeni, Abrud, Roșia Montana pe râul Arieș la Turda să aducă libertate în Ardeal.

 

Ionuț Țene

De ce l-au urât austriecii pe Avram Iancu! Cauza e recunoaşterea Ţarului şi a generalul rus Luders

 

Ani de zile, ca istoric, m-au frământat cauzele sau motivele pentru care Curtea imperială de la Viena nu l-a recunoscut pe Avram Iancu ca erou şi apărător al intereselor Austriei în Ardeal. Am citit, cred, aproape toată bibliografia despre Avram Iancu şi nu am găsit nicio explicaţie istorică logică despre comportamentul deplorabil şi nerecunoscător al austriecilor faţă de Avram Iancu, care în timpul evenimentelor din 1848/1849 a fost singurul din Transilvania care a apărat cu arma în mână, pe lângă drepturile naţionale ale românilor şi interesele Coroanei Habsburgice în faţa revoluţiei maghiare care rupsese Ungaria de Austria şi încorporase Transilvania la ţara Coroanei Sfântului Ştefan. Când guvernul Lajos Kossuth l-a adus pe destoinicul general polonez Jozef Bem în slujba revoluţiei maghiare din Ardeal, trupele imperiale austriece în frunte cu generalul Puchner fugiseră ca potârnichile din provincie. 6000 de soldaţi austrieci au dat în 1849 bir cu fugiţii în Ţara Românească. Singurul care a rămas să pună „pumnul în pieptul furtunii” a fost Avram Iancu în Munţii Apuseni, care a transformat Ţara de Piatră într-o ţară românească inexpugnabilă. Trupele lui Hatvany, Vasvary, Kemeny sau Bem au luat bătaie de la moţii lui Avram Iancu în toate incursiunile făcute. În Ardeal stăteau faţă în faţă românii lui Iancu şi ungurii lui Bem, austriecii cuprinşi de panică şi laşitate erau ascunşi la Orşova. Chiar şi singura cetate care o stăpâneau austriecii, sub comanda colonelului August, Alba-Iulia era formată din regimentele grănicereşti româneşti de la Orlat şi Năsăud, care au opus o rezistenţă eroică lui Jozef Bem. Pentru grănicerii români Alba-Iulia era simbolul unirii lui Mihai Viteazul de la 1600. Soldaţii austrieci stăteau ascunşi sub paza turcului după Carpaţi, iar românii năsăudeni respingeau atacurile furibunde ale maghiarimii lui Kossuth. Axente Sever şi armata sa de moţi care spărseseră încercuirea pe 17 mai 1849 au fost alungaţi de colonelul austriac August de teamă ca românii lui Avram Iancu, după stârpirea dominaţiei ungureşti, să nu devină singurii stăpâni în Transilvania. Mai târziu, colonelul August a făcut rapoarte către Viena în care îi denigra pe tribunii români, că vor să conducă singuri Ardealul fără Viena. Şi totuşi, Curtea imperială austriacă în loc să fie recunoscătoare lui Avram Iancu că a apărat coroana habsburgică în vremuri grele l-au închis pe Crăişorul Munţilor, l-au bătut jandarmii nemţi şi apoi l-au făcut „nebun”. Un motiv pentru care austriecii nu l-au iubit pe Avram Iancu nu e o aşa-zisă înţelegere la finalul revoluţiei maghiare din vara lui 1848 între Avram Iancu şi Lajos Kossuth mediată de Nicolae Bălcescu, ci prietenia arătată de generalul Luders la intrarea armatelor ţariste în Ardeal şi decorarea de către Nicoale I, ţarul Rusiei. Avram Iancu nu a „bătut palma” cu Kossuth, doar a făcut un armistiţiu să nu se mai atace, iar „armele să tacă”. Iancu nu i-a promis lui Kossuth că va sprijini revoluţia maghiară, ci doar că nu mai vrea vărsare de sânge.

Avram Iancu

Motivele istoricilor sunt eronate că Viena s-a supărat pe Craiul Munţilor că s-a înţeles cu guvernul revoluţionar de la Budapesta. Nu s-a ajuns decât la un armistiţiu, să tacă armele, să nu mai moară oameni. Ungurii au atacat Apusenii până pe 5 august 1849, cu câteva zile înainte de înfrângerile de la Albeşti şi Şiria lângă Arad. Curtea de la Viena l-a urât pe Avram Iancu pentru că acesta a fost recunoscut general şi „împăratul românilor” de către comandantul ţarist Luders, care a intrat în Ardeal în urma înţelegerii dintre ruşi şi austrieci de la Varşovia. Luders i-a scris scrisori lui Avram Iancu în care îl numea general sau „împărat al românilor” din Ardeal şi s-a oferit să-i dea arme şi alimente. Tribunii lui Iancu şi generalul ţarist Luders au depresurat Alba-Iulia într-o luptă crâncenă în care românii şi ruşii s-au înfrăţit să înfrângă trupele ungurilor conduse de generalul Bem. Trupele româno-ruse i-au zdrobit pe unguri la Alba-Iulia. La 12 august Lüders cu trupele sale încheie ostilităţile din împrejurimile oraşului Alba Iulia şi intră în cetate. Avram Iancu şi tribunul Axente Sever au fost chemaţi de generalul Luders la discuţii la Alba-Iulia pentru înţelegeri militare şi logistice. Aici intervin perfid austriecii. Viena îl schimbă pe generalul incompetent Puchner cu şiretul comandant-guvernator Wohlgemuth. Austriecii erau înspăimântaţi de o „frăţie ortodoxă” de arme între românii ardeleni şi trupele ruse. Austriecii îl opresc pe Avram Iancu şi Axente Sever pe drumul spre Alba-Iulia şi nu-l lasă să se întâlnească cu generalul Luders, în august 1849. Avram Iancu se întoarce mâhnit în Apuseni, realizând că austriecii nu le vor acorda drepturi naţionale românilor şi nu le vor da pădurile moţilor, care şi-au vărsat sângele pentru Curtea imperială de la Viena.

Generalul rus Luders

Aram Iancu și Axente Sever fac un memoriu adresat generalului Luders prin care se cerea intervenția țarului pe lângă împărat pentru cauza românilor. Este de remarcat apoi că generalul Luders aprecia în mod deoasebit figura de erou a lui Avram Iancu şi dispreţuia profund pe ramoliţii generali austrieci. De altfel, la intrarea sa în Transilvania, el declara categoric că: „numai un general a aflat în ţară, pe Iancu”. Luders va lua şi direct apărarea românilor, într-un raport-memoriu înmânat ţarului Nicolae pe care-l ruga să intervină pe lângă împăratul austriac în favoarea lor. Deşi rus, el şi-a dat perfect de bine seama despre relaţiile dintre români – maghiari -austrieci, făcând în acel memoriu o extrem de valoroasă apreciere aceea că el s-a convins de faptul că românii care luptau „erau animaţi în acţiunea contra ungurilor, mai puţin de spiritul de fidelitate către guvernul austriac decât de dorinţa de a-şi face un nume, de a ridica naţionalitatea şi de a cuceri dreptul de a cere şi de obţine pentru concetăţenii lor drepturile civile de care ei sunt privaţi”. Țarul a răspuns că nu poate interveni într-o problemă a imperiului austriac. Țarul Rusiei a trimis la Sibiu 34 decorații pentru a fi împărțite celor care au avut merite deosebite în timpul războiului. Pentru Avram Iancu el a trimis Ordinul Sf. Stanislav. Acest ordin a fost întemeiat pe 7 mai 1765 de regele polonez Stanislav-Augustus Ponyatovsky. Acest lucru a fost făcut în memoria patronului țării, al cărui nume a primit un premiu de stat. După ce Polonia sa alăturat Rusiei, această ordine a început să fie prezentată de Alexandru I. Cu toate acestea, la cererea autorităților austriece, țarul își va schimba decizia și îi va acorda lui Iancu o medalie inferioară, Ordinul Sf. Ana, clasa a II-a. Pentru contribuția adusă în timpul războiului, Avram Iancu a fost inițial propus pentru decorare cu Ordinul austriac „Corona de fier” clasa a III-a, o decorație relativ înaltă și care conferea deținătorului dreptul la titlu de noblețe.

Ţarul Nicolae I

Împăratul Franz Josef a tăiat cu mâna proprie această propunere, acordându-i numai „Crucea de aur pentru merite, cu coroană”. Aceeași decizie a luat-o și în cazul prefecților Simion Balint și Axente Sever. Avram Iancu a fost invitat la Alba Iulia pentru a-și ridica decorațiile, dar el a refuzat de fiecare dată să o facă. Iancu a acceptat decoraţia rusească şi a refuzat-o pe cea austriacă. Avram Iancu iubea „frăţia ortodoxă” mai mult decât fidelitatea faţă de coroana habsburgică? De aici a început calvarul. Avram Iancu a fost la început arestat la târgul de la Hălmagiu, apoi la Alba-Iulia şi Sibiu, maltratat de jandarmii austrieci şi apoi făcut „nebun” de Curtea imperială de la Viena, aceeaşi care peste 33 de ani îl „înnebunea” pe Mihai Eminescu.

Autor: Ionuţ Ţene
Sursa: NapocaNews

Minutul de poezie - Ana BLANDIANA

AVRAM IANCU

Dormind înainteaza cântând din fluier stins

Învinsul crai al adormirii noastre,

În urma lui cresc codri mari de plâns

Si hohotesc nemuritor dezastre.

În urma lui se ara singur de cutremur

Pamântul nostru pustiit de somn

Si singur, sub al zilei rosu tremur,

Se seamana cu oase vechi de domn.

Ar fi destul îndemnul din fluier sa-si suspine

Si-ar încolti pamântul scârbit razboinici grei,

Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albine

Si-armate are-n turme picotitorii miei;

Dar struguri dulci se-mbata si atipesc în vie,

Dar norii-adorm pe ceruri si undele pe lac,

Dar grânele se culca si se sfârsesc în glie,

Sub greutatea florilor de mac;

Dar dorm în albii râuri si frunzele-n paduri,

O tara-ntreaga transhumata-n vis,

Pe când maritu-i rege cu ochi deschisi si suri,

Dormind înainteaza cântând din fluier stins.

Avram Iancu va avea un bust amplasat in Parlamentul României

Crăișorul Munților, Avram Iancu, va avea un bust care va fi amplasat in holul Parlamentului, dupa ce conducerea Camerei Deputatilor a aprobat cererea deputatului liberal Corneliu Olar.

„Avand in vedere ca in holul de la intrarea in Camera Deputatilor A2S1 se afla busturile mai multor domnitori si eroi ai neamului romanesc, va rog sa fiti de acord sa expun permanent bustul lui Avram Iancu, care la ora actuala se afla in lucru. Mentionez ca acesta va fi confectionat in ton cu celelalte busturi deja existente. In prezent, eroul national Avram Iancu are doar un tablou, fiind in discordanta cu celelalte personalitati carora le-au fost destinate busturi”, se arata in cererea deputatului PNL Corneliu Olar.
El precizeaza ca, in calitate de vicepresedinte al Societatii Cultural Patriotice „Avram Iancu”, a cerut acordul pentru acest demers in sedinta Consiliului National al Societatii, la Cluj, in data de 13 mai 2017, propunerea votandu-se in unanimitate.

Notă. Corneliu Olar este deputat PNL de Alba.

Avram Iancu – interzis la Sibiu!

Centenarul Unirii poartă deja o rană uriașă. Un bust de bronz în care este personificat Avram Iancu, „Erou al Națiunii Române”, urmând a fi așezat pe Aleea Personalităților Române din Parcul Astra cu prilejul Centenarului Unirii, a fost interzis la Sibiu de autoritățile române în cârdășie cu cele maghiare. Crăișorul a mai fost umilit acolo și în timpul vieții.

Ca român absolut nu voi tolera această insultă și dezonorare adusă memoriei „Eroului Național”, denunț execuția publică a jertfei Crăișorului din Apuseni și implicarea autorităților române în retezarea românismului și a simbolurile sale identitare. Sculptura aparține marelui artist patriot, Radu Aftenie.

Mă îndrept spre Sibiu!

Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist,
autorul Proiectului Avram Iancu din Parlament

„Avram Iancu e chipul spiritual al mandrului si indureratului Ardeal.”

„Pentru conştiinţa noastră integral românească, pentru judecata noastră concentrică, în duhul tuturor fragmentelor contopite în patria politică, Avram Iancu e chipul spiritual al mândrului şi îndureratului Ardeal. Viaţa lui, despărţită de accidentul înşelăciunii în contrastul tragic al luminii eroice şi al tristeţii rătăcitoare, o evocăm ca un simbol al ţării de peste Carpaţi, cu un obraz în strălucirea zilei şi cu celălalt încă în umbra nopţii. Sufletul românesc a depăşit însă de mult epoca fragmentarismului tragic, când fiecare ramură a neamului nostru, gemând sub altă stăpânire străină, căuta potriveli parţiale şi felurite, pentru a-şi salva sângele şi graiul. Nu mai suntem numai un sânge şi un grai ca pe vremea lui Avram Iancu, iar ceea ce pentru un Nicolae Bălcescu era un vis de prooroc e pentru noi un stat puternic, cu prestigiu între neamurile Europei. Statul acesta este şi trebuie să fie expresia politică a întregii ţarini dace, iar în organismul lui trebuie să pulseze tot sângele viu al naţiei. Pentru raţiunea lui de a fi, neamul nostru nu e răspândit în cele două emisfere ale pământului, încât atunci când pentru unii e zi, pentru alţii să fie noapte. Neamul nostru e înfipt în aceeaşi roată strămoşească, peste care ori ziua e zi pentru toţi, ori noaptea e noapte pentru toţi. Ştim bine că vicisitudinile istorice ne pot sili să distingem două feluri de hotare: hotarul sângelui etnic şi hotarul statului politic. Dar principiul oricărui stat naţional şi voinţa de viaţă a neamului cer imperios identitatea dintre hotarul sângelui şi hotarul statului. Hotarul sângelui e o lege a naturii şi a vieţii, pe care nimeni n-o poate distruge în mod arbitrar. Istoria noastră veche, mişcându-se în duhul autohtoniei, a mistuit silinţi de veacuri pentru a pune în lumina conştiinţei naţionale acest adevăr elementar. Avram Iancu, dacă nu e direct un erou al statului, e cu deosebire eroul sângelui românesc, care, prin el, îşi sărbătoreşte unul din cele mai mari triumfuri. Pentru mentalitatea modernă, singure hotarele sângelui, care există după legea permanentă a naturii şi a vieţii, pot justifica hotarele politice, care altfel rămân vulnerabile ca orice lucru arbitrar şi artificial. Neam creştin, care n-am asuprit pe nimeni cu tirania, noi nu vedem posibilă armonia între popoare decât punând la temelia statului principiul identităţii dintre hotarele politice şi hotarele sângelui. Nimănui nu-i tăgăduim dreptul sângelui, pe care ni-l recunoaştem nouă înşine, dar tăgăduim oricui bunul plac de a călca, prin artificii cartografice, legea naturală a hotarelor, înscrise în sângele nostru.

Cei vechi credeau că prin susurul frunzelor stejarului sacru se rosteşte voinţa zeilor. 

Voi, oameni ai României de azi, ascultaţi în freamătul gorunului lui Horea oracolul de la Ţebea, unde odihneşte zeul Ardealului.”

AVRAM IANCU/PĂTIMIREA DE PESTE MUNTE

din volumul

PUNCTE CARDINALE ÎN HAOS

de

NICHIFOR CRAINIC

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=%C5%9Ecoala&optiune=ACADEMIA&optiune2=1889.12.22+-+1972.08.20+-+Nichifor+Crainic

Cu respect,

Valentin-Nicolae Bercă

"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Rușinos! Manele și campanie electorală la comemorarea lui Avram Iancu la Țebea

Declinul societății românești se vede cel mai bine la comemorările eroilor neamului. Reperele istoriei naționale sunt bălăcărite într-un mod sinistru. Duminică, 10 septembrie 2017, s-a mai bătut un cui în sicriul memoriei naționale. Ionică Armancă, redactorul șef al Jurnalului Românesc din Viena a fost martor la o sărbătoare halucinantă. Iată ce a văzut și simțit, așa cum le-a descris într-un comentariu publicat în ziarul care apare la Viena:

Rar mi-a fost dat să văd ceea ce am văzut azi. După mai bine de 10 ani, am participat la comemorarea eroului național Avram Iancu. Trist.

Nu a fost, de fapt, nicio comemorare. A fost un târg de țară. Un carusel, un mic, o fasole sau un pantof second-hand, ba chiar haine și oale. Într-adevăr, în spatele scenei.

Păcat de artiștii de pe scenă. Din respect pentru memoria Crăișorului, sper că artiștii nu vor renunța ușor și vor fi prezenți și în anii următori la Țebea. Și spun asta pentru că e o jignire pentru ei ca, atunci când se cântă imnul lui Iancu, din cortul din spate să se audă manelele vânzătorilor ambulanți de chinezării.

Corturile partidelor politice prezente pe platoul târgului aduc o notă de respect maxim față de memoria lui Avram Iancu. Un model pentru toți politicienii români, un exemplu de urmat, teoretic, batjocorit chiar la el acasă și chiar de cei pentru care el s-a luptat să fie liberi.

Respectul, din punctul de vedere al politicianului român, este un cuvânt depășit. Nu mă mai miră de azi înainte nimic.

La distanță de 10 metri unul de altul, Dragnea și Orban își scoteau ochii unul altuia, învrăjbeau pur și simplu moții împotriva lor… Trist, foarte trist.

Pun pariu că Avram Iancu nu a murit pentru a le da politicienilor motiv să își facă o campanie electorală, nici ca să le dea moților o dată pe an întâlnire la un mic și o bere….

La fel de trist este și faptul că doar pentru a se spăla pe mâini de presupusele incidente imaginare ale reprezentanților prefecturii Hunedoara, “în acest spațiu se interzice intrarea cu drapele” – fragment din comunicatul de presă emis de acești ”reprezentanți”…

O galerie foto vă va lămuri mai exact ce doresc să vă transmit. În trei, cinci ani, dacă se continuă așa, nu își va mai aduce nimeni aminte de Crăișorul Munților, se șterge intenționat din mintea omului ce înseamnă valoare națională, patriotism, educație și popor român.

Rușine organizatorilor și celor implicați în acest act de distrugere a unui bun național, a memoriei lui Avram Iancu.

Ionică Armancă – Diaspora Azi