AVRAM IANCU
Dormind înainteaza cântând din fluier stins
Învinsul crai al adormirii noastre,
În urma lui cresc codri mari de plâns
Si hohotesc nemuritor dezastre.
În urma lui se ara singur de cutremur
Pamântul nostru pustiit de somn
Si singur, sub al zilei rosu tremur,
Se seamana cu oase vechi de domn.
Ar fi destul îndemnul din fluier sa-si suspine
Si-ar încolti pamântul scârbit razboinici grei,
Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albine
Si-armate are-n turme picotitorii miei;
Dar struguri dulci se-mbata si atipesc în vie,
Dar norii-adorm pe ceruri si undele pe lac,
Dar grânele se culca si se sfârsesc în glie,
Sub greutatea florilor de mac;
Dar dorm în albii râuri si frunzele-n paduri,
O tara-ntreaga transhumata-n vis,
Pe când maritu-i rege cu ochi deschisi si suri,
Dormind înainteaza cântând din fluier stins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu