ŞAH LA PREŞEDINTE

Suntem mulți cei care l-am subestimat pe Traian Băsescu. Am crezut cu naivitate că va ceda puterea la presiunile venite de la miile de români care, din disperare,au ieșit în stradă cerând demisia președintelui și a guvernului. De bun simț și moralitate nu mai putem vorbi, că nu are. Și când cineva nu are, n-ai ce-i cere… După mai bine de două săptămâni de proteste, mai mult sau mai puțin luate în seamă de şeful statului, înfruntând în ultime zile zăpada și gerul, oamenii par la momentul de față epuizați și dezamăgiți în același timp.

Cu toate acestea, o mână de oameni înfruntă capriciile vremii și cu stoicism asigură permanența în piață. Este un gest de mare dăruire, pentru că flacăra voinței celor mulți să nu se stingă. Este maratonul nostru spre adevărata libertate la care visăm iar făclia va fi purtată din mână în mână până la victoria finală. S-a spus pe drep cuvânt că în viața politică a țării Băsescu s-a manifestat ca un președinte-jucător. A jucat alba-neagra cu parlamentul, cu guvernul, cu justiția. Și cum la acest joc de mahala, care a uimit chiar și Europa, căștigă mereu numai cel care face jocul, şi Băsescu a câștigat de fiecare dată, iar cei care am pierdut am fost noi: profesori, cadre sanitare, bugetari, pensionari, etc. De fiecare dată, bănuțul care trebuia să ajungă la noi pentru hrană, căldură sau medicamente a dispărut de pe masa de joc a prestidigitatorului Traian Băsescu. În parlament indicațiile prețioase ale tablagiului de cartier, care nu trebuie să știe să numere decât până la zece, au luat forma unei inovații în materie, un fel de tabla înmulțirii în loc de tabla adunării. Șase-patru, poartă-n casă și la masă! Cu sau fără flacăra violetă, acesta a buimăcit o țară întragă care părea, până la pornirea revoltei, ca hipnotizată. Circarul scamator se declară și acum de bune intenții. Numai el cunoaște drumul, este de profesie, fără el nu putem ajunge la destinație, așa cum ne amețește încă, în mesajul către națiune. Numai că odată ajunși la destinație va da foc corabiei, adică României, și va dispărea fără urmă, așa cum a mai făcut-o. Problema lui este că n-a apucat să ajungă la destinație ca să-și încaseze lozul cel mare pentru serviciile făcute.

Dar de ce spuneam că l-am subapreciat pe președinte? De data aceasta el se manifestă ca un jucător de șah. Nu unul veritabil, desigur, ci unul pârât care trage cu urechea la chibiții din jur, pe care îi plătește foarte bine pentru sfaturile lor. Șahul este considerat un joc al minții, dar unii care îl joacă nu au nimic comun cu inteligența. Aceștia aplică niște scheme fixe pe care le învață pe de rost. Când recuzita mentală a schemelor se epuizează, aceștia se precipită și pierd jocul. Este și cazul lui Băsescu. Dar să vedem ce scheme a aplicat jucătorul nostru, care cu siguranță și-a ales piesele negre, ca și stindardul corăbiei, pe care l-a arborat pentru înspăimântarea mulțimilor atacate. În primă fază și-a scos la înaintare pionii jandarmeriei, poliției și serviciilor secrete, pe care cu ușurință îi poate sacrifica. A urmat o rocadă prin care s-a pus la adăpost pe el și pe regina Udrea. Din turnul de fildeș, de unde a tăcut mai multe zile, a ordonat să fie flancați de cavaleria grea care să-i apere. A câștigat de partea lui atitudinea pionului alb Raed Arafat, care prin imobilism a blocat înaintarea albilor care au rămas în defensivă. Când albul a reluat atacul pe întreg frontul, Băsescu și-a sacrificat „nebunul” de la externe pentru a da satisfacție mulțimii, a-l pedepsi exemplar pentru mojicia „diplomatică”afișată și ai mulțumi pentru activitatea depusă și spiritul lui de sacrificiu. Pe celălalt „nebun” de legat, pitic îngenunchiat, de ai fi zis că este un simplu pion l-a trimis pe centură l-a lopătat până la refacerea dispozitivului. Deși a trecut mult timp, jocul este încă la început. Chiar dacă mizează cel puțin pe o remiză, președintele șe înșală. Ceea ce mai poate face acum e să prelungească jocul „sine die ”,ajutat de stihiile naturii. Șah la președinte !

de NICOLAIE MĂNESCU