Cu toate ca a existat in aceasta capricioasa primavara o scurta si mincinoasa fereastra calda, ulterior au venit zilele reci si acum ploile, ba si brumele nocturne. Totusi, faptul ca infloreau de cateva zile corcodusii, caisii, piersicii, magnoliile, prunii ornamentali cu flori liliachii si ca au trecut deja calugarii, brandusele, luscutele, primulele, viorelele si se aflau in toiul infloririi calcea calului, anemonele, piciorul cocosului, paralutele, mierea ursului, toporasii, ceapa ciorii si au sosit cucii, pupezele si berzele sau au inverzit salciile, justificau o deplasare in aceste locuri maramuresene destul de apropiate pentru a ne mai bucura o data la vederea frumoaselor cupe visiniu-liliachii si pistruiate ton in ton, cu frunzele inguste rasfrante in forma de muta lira, foarte ahtiate dupa solurile podzolice cu panza de apa freatica la suprafata.
Am dat alarma amicilor de astfel de escapade, pornind abia dupa ora 10 spre loc. Lucacesti ( prin Hideaga-Mogoșești-Pribilești-Dăneștii Chioarului). Dupa ploile din weekend, noaptea a inghetat, iar pe parbriz, luneta si intreaga caroserie de fapt, s-au depus fantastice flori si frunze de gheata amintind de cele de bujori ori crizanteme sau acelea decorand tavanele somptuoaselor palate regale si imperiale in sec. XVIII-XIX.
Soare, norisori albi, pufosi, birjareste manati de rafalele inghetat-violente de vant. Temperatura s-a situat peste zi in intervalul 3-8 grade C, iar dupa-amiaza ploile si-au refacut aparitia, persistand pana vineri. Mioritic-europeana carpire recenta a soselei Baia Mare-Lapusel-Dej-Cluj Napoca a permis acum admirarea peisajului, indeosebi a albelor buchete frivole de corcodusi dati in floare si, imediat, cernandu-si gingasa povara a minusculelor lor petale, ninse parca.
Pasteluri de primavara
Coborand dealul din Recea spre Lapusel, am cautat din priviri, pe nelucratele de ani de zile sole si in fanatele invadate de papadii, solitarii fazani sau perechile acestora. Fara sansa insa, poate din pricina animatei deja circulatii rutiere.
Am repetat, cu acelasi rezultat, cautarile din priviri coborand delusorul din Hideaga spre Mogoseseti. Incepand din Mogosesti s-au ivit cuiburile de berze, ocupate de catre unul sau ambii soti pusi pe amor si perpetuarea speciei.
Am intrat astfel treptat in lunca Somesului, traversand satele vestite pentru pasiunea si profesionalismul horti-legumicol al gospodarilor, solariile numeroase si frumos aliniate tradand aceste laudabile preocupari.Din pacate vijeliile din precedentele zile au produs avarii in solariile insuficient de bine ancorate, sfasiind folia. Pe mici sole meticulos nivelate se vedeau primele culturi realizate direct in camp, de salata, gulioare si varza timpurie.
O minunata perspectiva s-a deschis la stanga spre Fersig si o alta, mult mai ampla, spre Tamaia, Buzesti, Sarbi, Farcasa, Gardani, adica spre debutul Tarii Codrului, salciile verzi, corcodusii infloriti generand impresia unui proaspat pastel sau a unei diafane acuarele.
Nu aveam sa oprim la Castelul Teleki din Pribilesti decat la intoarcere, si asta pentru a ne bucura de deplina valorare a acestuia sub razele soarelui incipientei dupa-amiezi, dar si fiindca am remarcat o tot mai grabnica invazie a cerului de catre cohortele alb-pufosilor nori adunati de vantul nord-estic inghetat.
Prim-planuri…
In Lucacesti, dupa intrarea in sat, intr-o curba dupa biserica, am luat-o la stanga pe o ulita larga, pietruita, orientata spre est si dupa cateva sute de metri, desi exista o scurta continuare inspre inainte, am optat pentru varianta din dreapta, iesind in pasunea satului, la aprox. 0,5 km de liziera vestica a Rezervatiei- Vasile Maries- de stejar pedunculat Bavna-Cogna, oprindu-ne in apropierea solitarei fantani cu cumpana si valaua din beton pentru adaparea cirezilor de vite.
Pajiste cu iarba scunda, tonic-verde, cu numeroase baltiri circumscrise de mari insule uscate de pipirig (Juncus sp.), paralutele (Bellis perenis) aveau sa-si deschida minusculele corole albe sau gingas brodate cu roz-ciresiu abia dupa ce soarele avea sa le mangaie binisor crestetele brumate.
Inainte si spre dreapta, la circa doi km, se remarca periferia Miresului Mare iar mai la stanga, padurea de foioase dominata de stejar si o geana din Muntii Ticaului. Impresionanta era insa panorama de la stanga rezervatiei, incepand cu intens ninsa ( nocturn) calota alba a varfului Ignis, continuand cu varful Pietroasa, de asemenea nins, si intr-un relativ prim-plan, codrii dealurilor inseuat-valurite dinspre Tautii Magheraus-Nistru-Cicarlau-Ilba pana catre Seini dar si crestetul ascutit al Pietrei Tisei de Nistru si piramida impadurita a Muntelui Mic, putin mai spre NV.
Colonia de starci cenusii
Un mare stol de grauri (Sturnus vulgaris ) care ciuguleau in pajiste, ne incantau cu voltele lor maiestre aducand unui urias roi de albine sau unui card de scrumbii fugarite de hraparetii delfini.
Am traversat canalul de desecare peste un pod din tuburi de azbociment, acum sparte, orientat N-S, apropiindu-ne de cele doua foste panouri informative instalate de catre custodele R.N.P. Romsilva Maramures -P.N.M. Maramuresului, acum, ca si de Pasti 2010, distruse, unul din suportii solizi fiind smuls si cazut pe sol.
Intre timp, numerosii stejari pedunculati ( Quercus robur) uscati pe picioare din cauza apei freatice aflata foarte la suprafata si a excesului de umiditate, taiati si extrasi in 2009-2010, au fost transportati in sat.
Deasupra, in coroanele stejarilor inalti de 35-40-55 m, cuibaresc de ani de zile, intr-o colonie, starcii cenusii (Ardea cinerea, numiti cete de catre localnici) alaturi de hraparetele stancute (Corvus monedula) si mult mai putinele ciori (Corvus frugilegus).
Fiindca 12-15 stejari cu cuiburi de starci s-au uscat pe picioare si au fost extrasi, arealul de cuibarit traditional se restransese si de aceasta data, in contrast deplin cu precedentele noastre prezente in zona, am remarcat drastica imputinare a starcilor (exista insa o variatie a numarului acestora in functie de momentul zilei, ei fiind vizibili in numar mai mare dimineata devreme, inainte de-a pleca la agonisirea hranei spre luncile inundate din jur ori spre Somes, respectiv seara, cand revin la cuiburi).
In cautarea lalelelor pestrite
Nebulozitatea animata de rafalele de vant a devenit alarmanta. Am decis sa ne continuam de urgenta prospectarea zonei NV-N-NE a Rezervatiei de stejar pedunculat- Vasile Maries, Bavna-Cogna, sperand sa dam acolo, ca-n precedentii ani, peste lalelele pestrite.
Intre timp, am admirat minunatele exemplare de stejari, meandrele inundate ale fostului curs sinuos al vaii Mariusa, trecutele binisor de inflorire palcuri de luscute ( Leucojum vernum), optimist zambartele manunchiuri de calcea calului ( Caltha laeta) cu flori portocalii, alte buchetele policrome, cu accente albastre-liliachii, de flori de mierea ursului (Pulmonaria officinalis), intinsele zone acaparate de catre floarea Pastilor (Anemome pulsatilla si Anemone nemorosa), coltisori violacei (Dentaria glandulosa) , macrisul iepurelui (Oxalis acetosella) abia infloritele exemplare de floare brosteasca portocalii (Ranunculus acris), toporasi albastri (Viola odorata), consistente insule de leurda (Allium ursinum)….
Deocamdata am observat ca tufele de porumbar (Prunus spinosa), extrem de dense si dificil de penetrat si traversat, ocupand lizierele luminoase dar si meandrele vaii Mariusa, nu au inflorit.
O rata salbatica, mascul probabil, cu penaj albastru-vezui si gulerat cu alb (Anas platyrhynchos) a decolat cu precipitate batai de aripi de pe un ochi de apa, luandu-ne ca din oala.
Mai apoi Brena a luat-o dupa o femela maronie de fazan (Phasianus colchichus) ce o zbughi la fel de spectaculos, iar un caprior (Capreolus capreolus) a scos repetat acel amenintator sunet inconfundabil si aducand unui ciudat latrat, fiind insa abil disimulat in codru a ramas nevazut.
Exemplare rarisime la Rezervatia Bavna-Cogna
Rezervatia de stejar pedunculat-Vasile Maries-Bavna-Cogna (sau Bagna) se intinde intre Fersig-Lucacesti-Miresu Mare pe o suprafata de 26 ha si constituie o reminiscenta a fostei intinse paduri de stejar din depresiunea Somcuta Mare-Miresu Mare-Lapusel-Baia Mare.
Ea a fost recunoscuta si declarata in 1963 de catre Comisia Monumentelor Naturii. Ulterior padurea a fost declarata rezervatie forestiera in 1977, devenind arie naturala protejata in baza Legii 5/2000 si avand codul 2575. Speciile mature de stejar de aici au fost evaluate la o varsta de maximum 150-180 de ani.
Ingrijorator este faptul ca in subetajul silvatic nu se pot observa exemplare tinere de stejar pedunculat, ceea ce greveaza teribil asupra viitorului acestui arboret valoros.
Zona estica a rezervatiei este taiata de calea ferata Jibou-Satulung-Baia Mare, un pod de beton al acesteia, amplasat peste valea Mariusa (sau valea Mariusului), marcand locul in care, cu ocazia retragerii trupelor hitleriste in 1944, o mare garnitura de tren incarcata cu provizii, echipament si tehnica de lupta a fost aruncata-n aer pentru a nu deveni prada de razboi pentru trupele rusesti care avansau vertiginos spre vestul tarii.
Padurea de stejar, cu o intindere totala de 1396 hectare, este practic una de ses si dispusa pe o veche terasa a Somesului, avand cota maxima de altitudine de 260 m si numai 150 m in zona rezervatiei.
Taul Mustiucului (cu ochi de apa) si Taul Caprei (practic sec peste verile secetoase si fierbinti) nu-si afluiesc apele in valea Mariusa. Canalele de desecare, menite sa elimine excesul apei freatice si riscul podzolizarii solului, au fost orientate spre cursul actual al vaii Mariusa, imprevizibilele sale meandre seculare sau recente dand batai de cap la deplasarea in acest areal, incantator de altfel.
Stejarul imparatului, un exemplar impresioneaza prin perfecta verticalitate si ramurisul crescut numai la mare inaltime, se afla protejat de un gardulet in zona SV a rezervatiei, aproape de liziera.
Stiam din precedentele descinderi ca trebuie sa cautam lalelele pestrite, cupe conform lucacestenilor ori bibilici conform fersiganilor, in zona de N-NE a padurii de stejar, printre meandrele vechi si cursul nou al vaii Mariusa si in special intr-o poiana frecvent inundata si inamolita.
Ca un facut, desi am tatonat insistent zona, de data asta nu am dat peste restransul areal preferat de aceste rare si minunate flori. A trebuit sa ne resemnam dupa ce, in lipsa fostelor podete, majoritatea distruse prin traversarea vadurilor cu tractorul, am fost nevoiti sa apelam la improvizatii acrobatice in doua randuri, renuntand pana cele din urma si intorcandu-ne spre colonia de starci cenusii marcata pe vegetatia de la sol de albele lor dejectii abundand de fosfati si urati.
Urma ca in cel mai scurt timp sa revenim in Rezervatia de stejar pedunculat – Vasile Maries-Bavna-Cogna din Lucacesti pentru a gasi lalelele pestrite si, concomitent, pentru a constata daca arealul acestora s-a schimbat in vreun fel desi, trecand prin Lucacesti, un localnic ne-a spus ca lalelele pestrite, cupele in denumirea locala, ar fi inflorit deja cu vreo doua saptamani in urma, adica in perioada calduta din finele lui martie si debutul lunii aprilie (asta, tinand cont de aspectul celorlalte specii botanice aflate acum in plina inflorire, parandu-mi-se a fi neverosimil).
La Castelul Teleki
S-a innorat binisor si vantul continua sa mature lunca somesana in scurte rafale cand am pornit spre Pribilesti, oprindu-ne doar pentru a admira minunatii corcodusi invaluiti in albul floral imaculat si mai pe urma, in fata Castelului Teleki din Pribilesti care a fost una din numeroasele resedinte transilvane ale familiei de nobili maghiari Teleki.
Pribilestiul (odinioara numit Pribyfalva, poate dupa numele vreunui bastinas, adica satul lui Prybi in traducere din limba maghiara) este atestat documentar din anul 1405 si a facut parte integranta din fostul domeniu medieval al Cetatii Chioarului detinut de nobila familie Dragffy, fiind donat lui Teleki Mihai de catre principele Apaffy in a doua parte a sec. XVII.
Castelul, azi o ruina dupa devastarea camerelor, furtul mobilierului, pianului, a sobelor de teracota alba, ba chiar si a spiralatei scari interioare, doar acoperisul fiind restaurat in 1998 pe baza unei finantari inspirate a Ministerului Culturii si Cultelor, a fost ridicat pe un singur nivel, cu destinatia de resedinta de vara pentru familia Teleki.
Etajarea a fost realizata abia in 1897 de mesterul Kovari adus din Ungaria. Un splendid parc dendrologic, cu valoroase specii, dintre care unele exotice, a fost amenajat in fata castelului care, dupa nationalizarea din 1949 si dupa ce proprietarii au emigrat in Occident, a devenit pe rand sala de bal, cinematograf, hambar, sediu C.A.P., azi fiind numai bun pentru scenografia destinata productiilor cinematografice ghost-horror, din nefericire.
Premierul Ungariei (1920-121, 1939-1941), Pal Teleki, grof de Szek, expert geograf si membru al Academiei Ungariei (sinucis din motive de orgoliu, demnitate si nobiliara onoare dupa incalcarea unui diplomatic acord de catre amiralul fara flota Horty Miklos de Baia Mare, cavaler de Szeged si Otranto, regentul Ungariei), era fiul lui Geza Teleki (scriitor, politician) si a lui Iren Murati (fiica de negustor grec) a locuit verile in acest castel, iarna castelul fiind inchis si ingrijit de catre un administrator localnic, a spus lelea Sorian, octogenara plapanda ce locuieste dintotdeauna vizavi de castel.
Frumosul gard viu a fost inlocuit dupa 1950 cu unul oribil turnat din beton armat-traforat, azi si el devenind o dezolanta ruina. Zidurile din caramida, despuiate de tencuiala si in mare parte de ornamentatiile sculptate in gresie masiva aruncate de-a valma indaratul edificiului, au fost odinioara invadate de iedera dar aceasta a fost indepartata in perioada socialista fiindca umezeala deprecia zidaria si, pe de alta parte, fiindca acel hatas vegetal a deveit un excelent habitat al reptilelor.
Nici cele doua coloane rotunde de la intrarea principala ( sudica) precum nici artistic decorata cu fier forjat copertina de deasupra aceleiasi intrari nu mai sunt la loc, riscand desprinderea, caderea si, nu-i exclus defel, accidentarea vreunui amator de fier vechi sau gratuite materiale de constructii.
Am dat ocol admirand de jur imprejur castelul care, cu toata despuierea sa de tencuiala, ferestre, usi, ornamentatii, isi mai pastreaza si acum frumusetea si armonia originala a eclecticului de final al sec. XIX.Doar suavul parfum migdalat al corcodusilor infloriti din jur, ca si a celor care au invadat treptat pana si fundatia si zidaria nord-vestica a castelului, pot supulbera vremelnic aerul vetust al scapatarii si degradarii sale, nu doar aparent ireversibila.
Ce se va fi ales oare de bogata colectie de trofee cinegetice romanesti si exotice ( africane) adunate ani la rand de catre pasionatul vanator Pal Teleki si care au infrumusetat decenii la rand interioarele acestui castel ?
Corcodusi si magnolii in floare
Faptul ca nu am gasit de aceasta data locul lalelelor pestrite nu mi-a lasat in pace clipele doritei reverii si meditatii, trecandu-mi prin minte ca tocmai atunci s-o cotesc din Hideaga spre Sarbi si Rodina pentru a ma lamuri, vizitand lunca vaii Salajului La Mociri si afland astfel daca acestea au inflorit deja sau deocamdata nu, colegii mei neavand insa timpul alocabil prelungirii descinderii trebuind sa renunt.
Trebuie mentionat faptul ca lalelele pestrite (Frittilaria meleagris) au fost identificate in Romania si in alte locuri de exemplu pe valea Salajului, intre Basesti si Cehu Silvaniei, pe valea Almasului in comuna Hida-Salaj, dar si intr-o rezervatie marisoara din jud. in Gorj…sau de ex. in Spania, concret in Muntii Pirinei, acolo si cu varietate coloristica galbena patata cu maron.
13 04 2011, 15,30 h, dupa un atent (obsesiv) studiu al evolutiei prognozei meteo aferent zonei Rodina-Arinis-Gardani si niste tatonari telefonice a unor cunostinte (Gabi Pop 0767-808931) ce vietuiesc chiar prin zona, am pornit doar cu Brena intr-acolo.
Era innorat si meteorologic dubios, initial nici macar nu batea vantul pentru a spulbera nebulozitatea accentuata din debutul Tarii Codrului.
Am rulat lent, incantandu-ma la vederea corcodusilor si magnoliilor date-n floare, a narciselor de prin gradinitele rurale si a papadiilor ce aureau pajistile scunde, deja verzi intens, ciresii imbobociti, cuiburile berzelor, fazanii comuni aparuti pe tarlalele dntre Hideaga si Coltirea apoi si mai incolo, apropiindu-ma de podul de peste Somes dinainte de Ardusat.
Somesul curgea aparent lenes dar era foarte tumultuos si cu apele lutoase. Nu au scapat din priviri nici robust-impozanta silueta verde-intunecata a unicului arbore Sequoia giganthea din Ardusat, amintind de un far litoral.
M-am bucurat redescoperind de prin Farcasa, si apoi in Gardani si Rodina, micutele si atat de cochetele case traditionale cu prispe inguste si fatade vopsite in albastru ultramarin, mai nou si in verde fistichiu ori roz liliachiu, adesea avand suprapuse modele florale marunte, trase in alb cu trafaletul primitiv de odinioara.
Primele exemplare de lalele pestrite atinse de vreme
Am admirat si impozantele suri codrenesti de sorginte multiseculara saseasca, cu duble usi imense din scandura jiluita de brad, patinata de decenii si sumar, specific si cu mult bun gust ornamentate (nelipsind motivele incoronatilor cerbi).
S-au dus dracului C.A.P.-istele, sau asociativ impusele, livezi de pomi fructiferi din Buzesti, Sarbi si dinainte de Rodina, porumbarii, balariile, macesii si eventual corcodusii spontani, niste veritabile albe buchete de mirese acum, luandu-le locul parca pentru a sublinia inca o data (nenecesar) sentimentul tarii nimanui.
In fata au aparut dintre merii si prunii devalmasiti mai vechea biserica din Rodina precedata de fantana cu cumpana si valau pentru adaparea ciurdelor de Baltate Romanesti, an de an drastic imputinate.
In dreapta ei, spre ulita lutoasa ce suia-n sat, in pajistea mocirloasa au inflorit mii de calcea calului portocalii. Am intrat nitel pe ulita din stanga valaului dupa care am pornit pe jos catre lunca vaii Salajului, La Mociri, mai mult amical latrat de doi dulai zbatandu-se neputinciosi in lanturi. In treacat, m-a infiorat parfumul migdalat al florilor celor cativa corcodusi zvanturati de briza rece si nebuna.
Mi-au prins bine cizmele de cauciuc fiindca ulita era mocirloasa imedit dupa ce am trecut de scurta portiune intretinuta cu balast alb-sur, marunt, de Somes.
Vechea salcie contorsionata, de ani buni stiuta de mine, fotogenica, a cazut prada drujbei, fiind metamorfozata in boci buni de foc …doar la horincie, la fiertul borhotului de fructe.
In dreapta si inaintea marelui canal de desecare colector, afluit spre malul stang al vaii Salajului, inviora splendid pajistea alte sute de spectaculoase flori de calcea calului si cateva salcii de-abia inverzind.
Solul mustea tot mai mult de apa freatica superficiala. Surpriza ! Imediat dupa podul din tuburi de azbociment, fosta fanata joasa din dreapta, adica locul in care admiram de fiecare data primele lalele pestrite, tocmai a fost arat oribil, de parca ar urma sa fie plantat cu puieti si nu semanat cu vreo cultura traditional-subzistentiala.
Bradzele brun-clisoase aduceau unor nesfarsite drujinci de slanina excesiv afumata. M-am simtit dezolat dar, intr-un fel, constatand diurn fel de fel de mitocanii si initiative anti natura…neputincios si resemnat.
Am ocolit larg prin dreapta sola de pe care, cu ceva sansa, se adunau poate doua banite de grau de primavara ori 10 cosuri de stiuleti de porumb iar Brena starnea involuntar prima femela lutos-maronie de fazan ce se-nalta-n zbor razant cu un greoi-precipitat-furtunos batut de aripi.Ce sa fotografiez…?
Totul a durat o clipa, de parca as fi visat. Curand au aparut tufele de porumbari impenetrabile si cele rotunjite, de loza, cu cuiburi primitive de cotofene. Un soldan iepure a zbughit-o speriindu-ne, de la nici trei metri. Brena s-a avantat dupa urecheat dar acesta, dupa ce i-a tras cateva sinuoase copci in viteza, cotea in unghi drept la stanga si a luat un avans de vreo suta de metri dupa care se mistuia ca o naluca printre tufe.
La lalelele pestrite era ca la culesul ciupercilor, mai greu era pana ce-ti faceai ochiul si dadeai de prima, ulterior puteai intui destul de facil locul urmatoarei, daca era sa fie iar daca nu….
La capatul araturii ( cu suprafata de vreun hectar) am luat-o mohorat la stanga, pe un drumeag de caruta inundat si am dat peste primul exemplar de lalea pestrita, nu mai inalta de vreo 25 cm si cam trecuta, langa ea alte doua flori avand corolele deshidratat-pergamentoase, bej-maronii.
M-am intristat si mai mult, admitand ca taranul din Rodina, care a afirmat ca florile au inflorit in Rezervatia Bavna-Cogna in jur de 1 aprilie, a avut dreptate. Am dat de drumeagul de caruta superficial si orientat N-S , debutand in Rodnia si avansand adanc in lunca umeda a malului stang a vaii Salajului, l-am traversat si mi-am continuat cautarile printre smocurile de mohor si costreie recent incendiate, ca in fiecare primavara a ultimului deceniu.
Intalnirea cu cele doua fazanite
Stanjenii aveau sabiutile verzi-argintatelor frunze nu mai lungi de 12-15 cm si vor inflori in mijloc de mai. Deplasarea era anevoioasa printre acele neregulate musuroaie vegetale din care…tasnesc in zbor, speriindu-ne din nou, doua fazanite.
Dupa nici doua minute …altele doua. Degeaba am sperat sa vad si vreun caprior sau uliu, precum in unele din anterioarele descinderi in zona. M-am multumit fericit cu tot acest spectacol cinegetic nesperat si am continuat sa caut lalelele pestrite.
Cu greu am dat de inca una, apoi de doua, mai incolo de trei grupate, parand a dialoga in iminentul amurg cu o a patra, precum tarancile pe la porti, serile. Am ajuns la tinerii stejari solitari si am cautat de zor, dar degeaba.
A inceput sa picure desi pe net am aflat ca in intervalul orar 17-19 va fi soare la Rodina, implicit La Mociri. Dar nu era inca ora 17 iar prognoza avea sa se adevereasca intrutotul, spre bucuria mea.
Palcuri de ranunculacee scunde, aparent tarandu-se pe sol, abia imbobocite floricele albe de traista ciobanului, negre panase de mohor de curand dat in spic, cenusii-terni matisori de loza si mii de musuroaie acoperite cu vegetatia ierboasa necosita, nepascuta dar si scapata de limbile focurilor primavaratice iar intre ele, ochiurile discontinue de apa.
Am privit la rasul luncii, dincolo de malul drept al vaii Salajului, spre dealul cu tarlale paralele inguste si pictural-cromatic ritmate catre hotarul nevazutului Manau.
Apoi am intors privirile spre nevazuta Moara Florii, adica-n amontele vaii Salajului, spre Basesti, admirand arborii si arbustii intunecati profilati pe un cer plumburiu, numai bun pentru scenografia unei shakespeariene tragedii.
Bine ca nu a mai picurat macar, desi prevazator mi-am pus in rucsac pelerina. Am constatat ca treptat, impins de curiozitate, am avansat tot mai afund in lunca de La Mociri, Rodina ramanand la mai bine de un km inspre nord.
Acum, intr-o fanata nemusuroioasa si an de an cosita, dau peste una, doua, si-n final peste cateva zeci de lalele pestrite, majoritatea insa aflate-n finalul infloriririi, altele deja cu corolele esicat-maronii.
Rustice cadre rodinene
Era greu sa-mi fac mendrele foto, deoarece nu numai ca era foarte innorat si lumina chioara dar pe deasupra rafalele de vant sgaltaiau nebuneste florile, obligandu-ma la savantlacuri tehnice, cu toate acestea ratand o multime de cadre.
Ce ma faceam daca eram pe film ca odinioara…?! Cu digitalul insa…tragi mult ca sa razi apoi, no regrets, la fel de mult si pare-mi-se ca esential era faptul sa fi fost atunci si acolo iar de se poate, sa nu te-ntorci cu tolba tocmai goala.
Dupa o vreme, nemaigasind lalele pestrite, am schimbat directia pentru a reajunge in drumul de caruta, dupa care am tatonat in pajistea din stanga, treptat orientandu-ma spre Rodina.
Nu am gasit multa vreme nicio lalea pestrita apoi, in dreapta drumului, m-am mai bucurat de vederea catorva. Am revenit in cele din urma la prima, precum killerul la locul crimei, deoarece lumina soarelui a devenit prietenoasa pe la ora 17, dar eu m-am simtit ca mi-am cam implinit visul si am luat-o spre masina prin dreapta spurcatei araturi.
A inflorit coada cacului iar cele doua mici zone bine stiute, circulare si cu diametrul nedepasind o jumatate de metru, acaparate de floarea Pastilor mi-au oferit alb-rozele lor flori…trecute si trist pleostite.
Dar nu mai era necesar sa le vad, fiindca am recunoscut spasit ca in aceasta primavara am ratat perioada optima a infloririi lor dar si a lalelelor pestrite. Am vanat in continuare rustice cadre rodinene, corcodusii ninsi de albele lor flori marunte, apoi o frumoasa sura codreneasca, o casuta de povesti din Gardani, am admirat din mers Somesul si peste el, vasta panorama cuprinsa intre Seini-Baia Mare, si muntii ninsi recent, cu albe crestete, de la varful Pietroasa, Ignis, Gutai, Mogosa, Satra Pintii si pana la Tibles.
Foto: Rezervatia Bavna Cogna, La Mociri (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
