Cu pasul sigur

ţipãtul tãcerii

a poleit stelele

cu petale de aur în nopţile albe

le culeg în palmã

şi le pãstrez cu grijã pânã  în zori

când le plantez în tãrâna inimii.

numai aşa poate primãvara

sã întoarcã

clepsidra ascunsã în zidul timpului

picurând strop cu strop

lumina în sufletul

înmugurit

trecând de oprelişti

copleşiţi de emoţie

v-om intra

în “dimensiunea a cincea”

pãşind odatã cu viaţa.

                   Lucica DRAGOŞ