Din lunga delegaţie se-ntoarce un bărbat.
Nu ştiu cum s-a făcut de n-a telefonat
nevestei, cum făcea de obicei...
Poate n-a vrut să cheltuiască alţi doi lei.
S-a-nfiinţat acasă, total neaşteptat,
când ea dormea, de altul îmbrăţişată-n pat.
Iar omul nostru, fără tămbălău,
şi-a înşfăcat valiza... s-a dus pe drumul său...
S-a aşezat pe-un bolovan, chiar lângă bloc.
a tras dintr-o ţigară... a tras din ea cu foc.
Cotrobăind nădragii, dădu de telefon,
voi fi cam într-o oră, te pup, al tău, Dorel !"
Şi ce crezi c-a găsit când s-a întors acasă ?!
În cadă apa caldă-l ademenea, spumoasă,
prosoapele de baie, halatul flauşat...
Mâncarea aburindă îl aştepta pe masă
iar vinu-n frapieră părea c-a transpirat...
S-a scarpinat la ceafă barbatu' şi-a zis: "Hei !
Mai, mai să-mi pierd familia, ca să salvez doi lei..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu