Biserica îi dedică Sfântului Apostol Toma prima duminică de
după Paşti. Este singura duminica din anul bisericesc închinată unui Sfânt
Apostol al Mântuitorului. De ce? Pentru că prin Toma nu mai încape nici o
îndoială ca Hristos a înviat. Să ne amintim că în seara zilei în care a înviat,
Hristos trece prin uşile încuiate şi Se arată celor zece Apostoli
descoperindu-le Învierea Sa. Daca s-ar fi rămas doar la vedere, s-ar fi putut
afirma ca Învierea Sa a fost doar în mintea Apostolilor, că nu a fost o
realitate. Ca să nu rămână nici un semn
de îndoială, Dumnezeu îngăduie ca rănile din trupul Său să fie atinse de Toma.
Atingerea e dovada că nu eşti în planul visului, al închipuirii. Cum spunea
părintele Dumitru Stăniloae, atunci când nu visezi, ca să fii convins că nu
visezi, te ciupeşti sau te pipăi, ca să fii sigur că este o realitate.
Le-a fost greu Apostolilor să creadă că Hristos a înviat
pentru ca Învierea Sa i-a uimit. Ei au fost martori ai învierilor săvârşite de
El şi cunosteau ca cei înviati nu dispareau. Nu puteau să nu se întrebe ce
înviere este aceea în care mormântul Mântuitorului este gol. De ce nu este
prezent în el daca a înviat? Mai mult, Maria Magdalena Îl confunda cu
grădinarul, iar când Hristos S-a aratat lui Luca şi Cleopa, aceştia nu L-au
recunoscut si I se adresau ca unui străin.
De ce dispare?!
Pentru că aceasta este starea fireasca a trupului Său
Înviat. Din momentul Învierii, e nevoie de o alta vedere, căci trupul Sau este
înviat. Faptul că Apostolii reuşesc să-L vadă face parte din planul lui
Dumnezeu. El îngăduie ca ochii trupeşti să vadă un trup duhovnicesc pentru a se
convinge că Învierea Sa este un fapt real.
Ce s-a întâmplat cu Toma după ce a pipăit rănile din trupul
înviat al Domnului? A mărturisit dumnezeirea Lui. Nu a spus: cred că ai înviat
din morţi, ci: “Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28). Astfel, Toma s-a
atins de un trup văzut şi L-a mărturisit pe Fiul lui Dumnezeu prezent în trupul
Său omenesc înviat. S-a ridicat mai presus de credinţa prezentă la evrei,
conform căreia Dumnezeu este nevăzut şi de neatins.
Mitropolitul Antonie de Suroj spune ca Toma a cerut să-L
atingă pe Hristos pentru că văzuse că ucenicii care se împărtaşiseră de vestea
învierii lui Hristos nu se schimbaseră. Erau aceiaşi oameni, doar că bucuria
luase locul fricii. Apostolii Îl văzuseră pe Domnul înviat, însă Învierea nu
devenise încă o parte a experienţei lor personale. Fără această experienţă
Apostolii ar fi vestit învierea, dar nu ar fi fost auziţi. Aşa cum se întâmplă
cu mulţi dintre noi. Vestim şi nu suntem auziţi.
Să ne dăruiască Dumnezeu putere să trăim în aşa fel încât
Hristos să învieze în noi.
Cristian LAURENŢIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu