Aleasa bucurie am
trăit la început de vară cand, preşedintele
corului “Buciumenii Chioarului”
domnul Teodor Hăgan m-a indemnat să-mi amintesc şi să aştern pe hărtie momente traite la Buciumi în vremea şederii mele
ca dascăl între anii 1965 şi 2009.
În desaga mea cu amintiri am adunat pe îndelete vreme de
44 de ani zile bune şi rele speranţe şi împliniri, bucurii şi nădejdi în
Buciumul meu drag devenit Glodul meu drag… ţin minte că la plecarea mea de
acasă împreună cu tata, învăţătorul Alexandru, mama Veronica mi-a spus : “ Dacă
nu poţi fi bun pentru tine, fii bun pentru cei din jur. “ Vreme trece, vreme
vine …
Prin anii 70’ printr-o infuziune
culturală promovată la nivel judeţean după 1968 – anul desfiinţării raionului
Şomcuta Mare – fiecare cadru didactic avea obligaţia de a presta muncă
culturală extraşcolară: cor, teatru etc. . În acest context social s-au găsit
oameni inimoşi,instruiţi, dornici de a reânvia tradiţia cântecului coral
românesc în aceste ţinuturi de vechi frământări istorice. Aşa am ales corul eu
şi soţia mea Dorina. La Şomcuta, primul meu dirijor a fost eminentul înv. Pop
Gheorghe, căruia îi port o luminoasă amintire şi o caldă recunoştinţă. Pentru
tot ce a făcut aici şi mai ales în satul Buciumi. Prin mintea şi sufletul
D-sale un suflu coral viu răzbătea în Chioar. Mai apoi au pus umărul la această
vrednică de lăudat treabă şi dascălii şcolii buciumene: Virginia şi Vasile
Pogăciaş, Amelica şi Gavril Naghi, Măriuţa şi Grigore Mureşan, Mariana Lazar,
Dumitru Lenghel şi eu. Umblam din casă în casă entuziaşti şi entuziasmaţi de
ceva să fie. Istoria şi tradiţia corală trebuiau să-şi urmeze cursul firesc. Şi
aşa s-au reântâlnit buciumenii seara la repetiţii în şcoala din sat.
De mare folos a fost stabilirea ca
preot paroh în sat a tânărului Lazar Vasile Marius, după decesul bunicului
preot Alexandru Lazar. El a dat un impuls definitiv şi ireversibil activităţii
corale buciumene. Cuvine-se să-i aducem laude şi prinosul recunoştinţei noastre
marelui preot, om de omenie şi de cultură, bărbatului plecat prea de vreme la
Domnul Ceresc. “ Eu
n-am murit, schimbat-am doar sferele măiastre, / Acum trăiesc prin voi şi-n
sufletele voastre. “ (L. Da
Vinci ) .
Bagheta corului a fost preluată şi de înv. Vasile
Bărbuş, apoi de prof. Iustin Podăreanu, dascăl şi dirijor de mare
calitate, apropiat şi devotat prieten cu
părintele Marius, împricinaţi deopotrivă de perfecţionarea şi perfecţiunea
muzicii corale – nestemată a neamului
românesc.
Am însoţit corul “ Buciumenii Chioarului” la Festivalul
Obiceiurilor şi Datinilor de la Sighetul Marmaţiei, în 27 decembrie 1979, unde vocile
cristalin-metalice ale buciumenelor au făcut senzaţie. Apoi pe scenele caselor
de cultură din Baia Mare, Dej şi multe alte localităţi. Ca membru tenor al
formaţiei, am participat la “ Zilelel oraşului Săcele”
– judeţul Braşov, în 4-6 decembrie
2010, unde glasurile chiorenilor maramureşeni au adus laudă Celui de Sus,
trăind o satisfacţie deplină. Elogiile auditoriului ne-au copleşit. Dirijoarea
corului, profesoara Gabriela Ion, de o amplitudine vocală şi sentimentală
sublime care de peste un deceniu dirijează corul, şi la liturghiile duminicale,
a fost măiastră şi în Ţara Bârsei. Preşedintele corului – Teodor Hăgan şi
regretatul profesor Vasile Albu, preşedintele Despărţământului ASTRA din
Chioar, prin prestaţiile şi intervenţiile Dumnealor , au aureolat prezenţa
delegaţiei maramureşenilor în Şapte Sate; şedere înlesnită de inimosul profesor
Liviu Dârjan din Săcele, căruia îi mulţumim respecuos şi-i promitem neuitare.
Continuăm să cântăm. Să cântâm cât
puterile ne vor ajuta. Am însă un mare of, acela că, tineretul nu vine să-i
predăm ştafeta. Noi ne împuţinăm. Am vrea să înnodăm vechiul de nou, trecutul
de prezent.
Acum, la 1 septembrie 2013, la
împlinirea vârstei de 80 de ani a Corului din Buciumi, transmit felicitări
tuturor celor care, - prin truda trupului şi-a minţii, având suflet românesc
şimare crez în Atotputernicul, - îşi croiesc drumul spre frumos şi mai bine
prin cântec coral.
Cuprind în căuşul mâinilor mele boabe
de rouă sfântă a cântecelor corale buciumene; ca să-mi clătesc pleoapele
înainte de Marea Trecere.
Şomcuta Mare , Profesor pensionar,
3 iulie 2013 Cornel Cosmuţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu