Astăzi de împlinesc 114 ani de la naşterea “Căpitanului”
Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail,
cea mai puternică mişcare revoluţionară de renaştere naţională şi spirituală
care a existat vreodată în România. 39 de ani mai târziu, în data de 30
noiembrie 1938, în noaptea Sfântului Andrei, acesta murea sugrumat mişeleşte de
jandarmi, din ordinul criminal al regelui trădător Carol al II-lea. Chiar şi
după moarte, a continuat să insufle teamă în rândul duşmanilor creştinismului
şi naţionalismului, devenind un exemplu pentru noi şi noi generaţii de patrioţi
români şi europeni.
Scurte repere
biografice
Codreanu s-a născut în 13 septembrie 1899 la Huşi, fiind cel
mai mare dintre cei şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei
rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari). Între
1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea “Dealul”.
În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior,
între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de
Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi
să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic,
întreaga viaţă. Urmează apoi Facultatea de Drept din Iaşi.
În 1919 aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie
anticomunistă militantă, condusă de muncitorul Constantin Pancu şi promotoare a
socialismului naţional-creştin. Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni
comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Se opune cu succes
deschiderii anului universitar fără serviciu religios. Este ales preşedinte al
Societăţii Studenţilor la Drept. La 10 mai 1922, înfiinţează Asociaţia
Studenţilor Creştini.
În toamna lui 1922 pleacă sa studieze la Berlin şi Jena, dar
se întoarce în iarnă pentru a participa la marile mişcari studenţeşti din
decembrie 1922. Punctul principal al revendicărilor tinerilor români îl
reprezenta “numerus clausus”, adică limitarea numărului de locuri alocate
evreilor în universităţi la procentul pe care aceştia îl aveau în populaţia
românească.
Împreună cu profesorul A.C.Cuza, fondează în 1923, Liga
Apărării Naţional Creştine (LANC) şi alege svastica drept simbol al noi
mişcări, cu 10 ani înainte de venirea la putere în Germania a
naţional-socialiştilor conduşi de Adolf Hitler.
Organizează în acelaşi an, împreună cu Ion Moţa, Corneliu
Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bardac şi
Tudose Popescu un complot împotriva bancherilor evrei şi a capilor corupţiei
din lumea politică românească. Complotul este trădat de clujeanul Vernichescu.
Este eliberat şi considerat nevinovat de justiţie.
În 1924 îl împuscă în legitimă apărare pe prefectul de
poliţie Manciu din Iaşi, acuzat de abuzuri inimaginabile împotriva elevilor de
liceu şi studenţilor naţionalişti. Este achitat un an mai târziu la Turnu
Severin.
Întemeiază la 24 iunie 1927, împreuna cu Ion Moţa, Corneliu
Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, Legiunea Arhanghelul Mihail.
În 1930 organizează două ample marşuri în Basarabia, cu
scopul de a potoli agitaţiile comuniste. Se constituie organizaţia de tineret
Garda de Fier, la care aderă nu numai legionari. Este dizolvată de trei ori
fără temei între 1931 şi 1933.
Este ales deputat de Neamţ în 1931 iar în 1935 organizează
Comerţul Legionar, o formă unică de strângere de fonduri pentru Mişcare şi în
acelaşi timp o alternativă paralelă la materialismul capitalist burghez.
Întemeiază de
asemenea partidul Totul pentru Ţară, ca expresie politică a Mişcării Legionare.
Este arestat în noaptea de 16-17 aprilie 1938 pentru
ultragierea într-o scrisoare publică a lui Nicolae Iorga, catalogat drept un
“necinstit sufleteşte” deoarece după ce o perioadă a susţinut avântul tinerilor
patrioţi români, istoricul le-a întors spatele pentru a intra în graţiile
regelui Carol. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai i se
intentează încă un proces şi este condamnat la zece ani de muncă silnică.
În noaptea de 29-30 Noiembrie 1938 este asasinat de jandarmi
împreună cu alţi fruntaşi legionari, Nicadorii şi Decemvirii, în timp de erau
transportaţi către Jilava.
Ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar în
septembrie 1940, trupul Căpitanului este deshumat şi reîngropat creştineşte la
Casa Verde din Bucureşti, sediul central al Mişcării.
Mormântul a fost distrus de regimul comunist şi astăzi nu se
cunoaşte care este locul de veci al aceluia care a marcat generaţia interbelică
şi nu numai prin exemplul său de sacrificiu, dăruire, trăire ortodoxă, iubire
de tot ce e românesc şi dârzenie ieşită din comun.
Sursa: FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu