Scriitorii români
deveniţi cunoscuţi peste graniţe sau doar în ţara noastră au avut, de multe
ori, vieţi la fel de fascinante precum cărţile pe care le-au scris. Dramele lor
nu au fost doar de natură emoţională. Şi acum o sută de ani, problemele cu
banii îi loveau, în acelaşi timp, şi pe cei talentaţi, şi pe cei mai puţin talentaţi.
„Adevărul“ vă prezintă o trecere în revistă a unora dintre cei mai cunoscuţi
scriitori şi a statutului lor social.
Unul dintre scriitorii botoşăneni care nu a dus grija zilei
de mâine a fost Max Blecher. Acesta s-a născut la Botoşani în anul 1909, în familia
unui negustor bogat de origine evreiască. Tatăl său, Lazăr Blecher, a fost
patronul unei fabrici de sticlă din Botoşani. Prozator şi romancier, Max
Blecher a fost trimis de părinţii, care îşi permiteau acest lux în acele
vremuri, la Paris la Facultatea de Medicină. Tot aici avea să îşi înceapă
cariera literară. Max Blecher era considerat un talent în proză, dar şi un
romancier de elită. Puterea financiară a părinţilor nu a putut preveni, însă,
îmbolnăvirea timpurie a tânărului Blecher. La doar 19 ani este diagnosticat cu
„Morbul lui Pott”, o formă rară de tuberculoză care îi mănâncă coloana
vertebrală.
Luceafărul poeziei
române a trăit din chetă în ultimul an de viaţă !
Poetul naţional Mihai Eminescu şi-a petrecut mare parte din
penultimul an de viaţă la Botoşani, în grija surorii sale Harieta Eminovici.
Rămas fără bani, fără alte mijloce de trai, bolnav la pat, poetul nepereche
trăia în anul 1887, la Botoşani, într-o clădire cu două camere lângă Biserica
"Sfântul Dumitru". Sora poetului abia se întreţinea, aşa că abia
putea să plătească poetul un om care să îl îngrijească şi să îi ofere
tratamentul necesar.
Marin Sorescu, bursă
în SUA
Marin Sorescu este considerat unul dintre cei mai mari
scriitori contemporani. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări,
totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. Şcoala primară a făcut-o
în Craiova, însă în anul 1954 a fost transferat la Şcoala Medie Militară din
Predeal. Sorescu a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi în anul 1960, dar
a fost plecat cu bursă în SUA la Universitatea din Iowa. Operele lui Marin
Sorescu au fost traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zurich, Tampere,
Berna, Geneva, Napoli, Dortmund, Helsinki şi Port-Jefferson (SUA). Scriitorul a
fost înălturat în anul 1991 de la şefia revistei Ramuri. Colegii lui Marin
Sorescu au trimis o scrisoare către conducerea Uniunii Scriitorilor de la
vremea respectivă. A fost redactor-şef la revista Ramuri timp de 12 ani.
Traian Demetrescu a
murit sărac. Nimic nou sub soare...
Traian Demetrescu s-a născut pe data de 3 noiembrie la
Craiova. A fost considerat la vremea respectivă de critici un epigon al lui
Mihai Eminescu. Poetul a scris versuri încă de când era copil, iar mentorul lui
a fost Alexandru Macedonski. Primul volum de versuri a apărut sub pseudonimul
Tradem. Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu,
s-a stabilit în anul 1980 la Bucureşti, acolo unde a avut diverse colaborări cu
presa din capitală. A fost considerat unul dintre primii autori simbolişti.
Traian Rafael Radu Demetrescu a murit sărac la nici 30 de ani de tuberculoză.
Ion Nicolescu. Poet
prăbuşit pe caldarâm
Boala şi sărăcia sunt cuvintele prin care poate fi descrisă,
pe scurt, a doua parte din viaţă a poetului buzoian Ion Nicolescu, de la
moartea căruia s-au aşternut deja mai bine de şase anotimpuri. A fost unul
dintre textierii preferaţi de către marii folkişti ai ţării, versurile sale
regăsindu-se în numeroase melodii din colecţia Cenaclului „Flacăra”. Nicolescu
a fost un poet excentric, „ciudat”, căruia o boală apăsătoare i-a alterat
destinul încă din anii tinereţii. Trăia dintr-un venit modic şi ajunsese, după
2001, să locuiască la fratele său din Buzău, după ce fusese evacuat din
locuinţa pusă la dispoziţie în Bucureşti de Uniunea Scriitorilor din România.
Ardeleanul Ion
Slavici dădea meditaţii pentru a se susţine financiar
Marele scriitor Ioan Slavici, născut la data de 18 ianuarie
1848, în localitatea arădeană Şiria, a dus o viaţă modestă. El a fost al doilea
copil din cei cinci. Tatăl său, Savu Slavici a fost cojocar. Mama sa era Elene
Slavici. Între anii 1860-1865, Ioan Slavici a urmat liceul din Arad. Între anii
1865-1867 a învăţat la liceul din Timişoara, unde pentru a avea bani a dat ore
de meditaţii. În octombrie 1868 se înscrie la Facultatea de Drept şi Ştiinţe a
Universităţii din Budapesta, unde trece cursurile de literatură romană. În anul
1869 Slavici s-a îmbolnăvit şi s-a întoars la Şiria, neavând bani. El se
înscrie la liceul maghiar din Arad în anul şcolar 1867 - 1868.
Duiliu Zamfirescu,
boierul literaturii române
Scriitorul, fiu de arendaş, era un bărbat extrem de elegant,
care se îmbrăca după ultimul „răcnet” în materie de modă, fapt pentru care
doamnele din înalta societate roiau în jurul său. Este cel mai cunoscut dintre
scriitorii care s-au născut şi au trăit în Vrancea. Fiu de arendaş şi nepot de
negustor de cherestea, Duiliu Zamfirescu a urmat şcoala la Focşani, iar apoi
Facultatea de Drept, obţinând licenţa în 1880.
Mama sa, sultana Mincu, era sora arhitectului Ion Mincu şi a
fost cea care şi-a pus amprenta asupra educaţiei celor opt copii pe care i-a
crescut. Licenţiat în drept şi iniţiat în loja masonică, Duiliu Zamfirescu şi-a
început cariera ca magistrat, apoi a fost avocat şi redactor la ziarul „România
liberă”. Puţină lume cunoaşte faptul că Duiliu Zamfirescu a fost la vremea sa
unul dintre cei mai importanţi cronicari ai vieţii mondene din Bucureşti,
postură care i-a atras şi un renume de curtezan. Se îmbrăca după ultimul
„răcnet” în materie de modă, fapt pentru care doamnele din înalta societate
roiau în jurul său.
George Bacovia,
poetul care a lăsat în urmă versuri, un pian şi o vioară
George Bacovia, cel mai important poet simbolist român şi
unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai poeziei române moderne, s-a
născut în Bacău în anul 1881, ca fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al
Zoei Vasiliu.Familia i-a oferit o copilărie lipsită de griji materiale, peste
media specifică acelei perioade. În anul 1900, la vârsta de 19 ani, George
Bacovia s-a înscris la Şcoala Militară din Iaşi, dar s-a retras la scurt timp,
spiritul său poetic fiind neconcordant cu disciplina cazonă. Casa sa din Bacău
este azi o clădire de patrimoniu. Impresionează simplitatea şi bunul gust al
mobilierului.
Autorul versurilor
actualului IMN al României, Andrei Mureşanu se stinge în sărăcie
Poetul Andrei Mureşanu s-a născut în Bistriţa, într-o
familie de ţărani. Tatăl său Teodor ţinea în arendă o moară de argăsit scoarţa,
care cu greu asigura existenţa familiei compuse din el, soţia şi trei copii.
Andrei Mureşanu a muncit ca profesor la Braşov, iar mai apoi, după Revoluţia
din 1848, ca traducător la Sibiu. Este pensionat în anul 1861, la doar 45 de
ani, însă pensia dată de guvern nu-i ajunge să-şi întreţină familia. În 1862
tipăreşte un volum de poezii, însă cartea nu se vinde cum ar spera, în ciuda
faptului că Iacob Mureşanu face apeluri insistente în Gazeta Transilvaniei
către publicul român pentru a-l ajuta pe poetul sărac şi bolnav cumpărându-i
poeziile.
Liviu Rebreanu: „Am
patru pogoane cu vie“
Altfel au stat lucrurile în cazul lui Liviu Rebreanu, care,
deşi s-a confruntat în mai multe perioade ale vieţii cu dificultăţi financiare,
a reuşit să lase familiei o moşie care a şi determinat un război între soţia sa
Fanny şi familia sa din Prislop. Întrebat într-un interviu dacă e bogat, Liviu
Rebreanu a răspuns: „Stau în casă cu chirie. Am patru pogoane cu vie la Valea
Mare lângă Piteşti. Desigur că biblioteca pe care o vezi valorează ceva”.
Ştefana Rădulescu, soţia scriitorului, provenea dintr-o familie care cândva
avusese o stare materială bună, Iancu Rădulescu, tatăl actriţei fiind avocat şi
om politic, fost prefect de Argeş, în timp ce mama sa Alexandrina era nepoata
Mitropolitului Nifon. După moartea lui Iancu Rădulescu însă, Alexandrina şi cei
cinci copii risipesc averea familiei. Cu toate acestea Ştefana Rebreanu este
cumpătată şi foarte calculată, reuşind să susţină familia în perioadele în care
scriitorul nu reuşeşte.
Fără mijloace
materiale
Ioniţă Scipione Bădescu s-a născut în 15 mai 1847 la
Răstolţ, în Sălaj. Potrivit unui articol postat pe site-ul Bibliotecii Judeţene
şi preluat din ziarul „Drum nou”, aprilie 1957, el a rămas orfan de timpuriu,
lucru ce i-a marcat, probabil, întregul său parcurs în viaţă. Şcoala primară o face
în satul natal, iar studiile secundare la liceul din Beiuş şi Oradea.
"Începuturile sale literare datează din vremea când era elev al Şcolii
Orădene. Activează cu însufleţire in cadrul „Societăţii de lectură din Oradea”,
distingându-se ca traducător şi autor de poezii originale. În mai 1866, poezia
„Adio către Ardeal” publicată în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, asigură
debutul lui Bădescu". se precizează în articolul din 1957. În timpul
studiilor, Bădescu il cunoaşte personal pe Mihai Eminescu, de care îl va lega o
prietenie strânsă pană la sfârşitul vieţii marelui poet.
Cel mai mare
povestitor li învăţător al românilor, Ion Creangă făcea negoţ cu tutun
Neîntrecutul povestitor de la Humuleşti purta de grijă
fraţilor săi mai mici şi unicului său fiu, Constantin. Bojdeuca din Ţicău a
fost trecută pe numele Tincăi, femeia care i-a stat alături, fără a fi
cununaţi, aproape două decenii. Creangă provenea dintr-o familie numeroasă, cu
şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi
Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, dar pentru Zahei, Maria şi Ileana el
a avut grijă mai târziu să-i ajute atunci când s-au mutat la Iaşi unde trăia şi
mutase din Neamţ. Aşa cum descrie în „Amintiri din copilărie”, s-a căznit să
deprindă „vecernia", „ceaslovul”, „psaltirea” şi „glasurile”, apoi latina
şi greaca veche, istoria universală şi a românilor, dogmatica mai mult de
dragul mamei sale. La Smaranda Creangă evlavia mergea mână-n mână cu
pragmatismul: voia să-şi vadă feciorul scăpat de sărăcie. Haina preoţească era
aducătoare de beneficii. Preoţii n-aveau grija birului.
Dimitrie Bolintineanu
a murit sărac
Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) face parte din categoria
oamenilor extraordinari cu care soarta a fost una crudă. Scriitor, turist, revoluţionar
şi chiar ministru, Bolintineanu este una dintre personalităţile culturii
giurgiuvene însă a murit în mizerie, singur şi cu inima plină de amărăciune,
uitat de un popor pentru care a luptat toată viaţa. Pe numele său adevărat
Dimitrie Cosmad, viitorul scriitor n-a avut parte de o copilărie fericită.
Rămas orfan de ambii părinţi încă de la vârsta de 6 ani, a fost crescut de rude
şi a fost nevoit să muncească de mic pentru a supravieţui.
Ionescu sau Ionesco?!
La data de 26 noiembrie 2009 s-au împlinit 100 de ani de la
venirea pe lume, într-o familie de funcţionari din oraşul Slatina - judeţul
Olt, a celui care avea să fie calificat de către criticii literari din România
şi din întreaga lume drept pionierul literaturii române, franceze şi universale
a absurdului.
La polul opus, tot în Olt putem vorbi despre Pantelimon M.
Vizirescu, scriitorul rebel şi sărac. Poet, romancier, dramaturg, critic
literar, eseist, ziarist şi memorialist, Pantelimon M. Vizirescu sau, cum este
cunoscut mai mult – Pan M. Vizirescu, a avut o existenţă ce ar putea reprezenta
oricând subiectul unui film bun de acţiune. Condamnat de comunişti la închisoare
din cauza ideilor împotriva sistemului, a fost nevoit să stea ascuns în podul
unei case din Slatina vreme de nu mai puţin de 23 de ani, până când a fost dat
în vileag de un vecin invidios. Dar, chiar şi în aceste condiţii vitrege, el nu
a încetat nici măcar o clipă să scrie. În fapt, totul l-a ambiţionat şi mai
mult, astfel, că, deşi nu a murit făcând avere de pe urma scrierilor sale, a
cunoscut o altă bogăţie – cea a cărţilor şi prietenilor care au înţeles să-i
fie alături în vreme de răstrişte.
Prozatorul Pavel Dan,
existenţă modestă !
A început să scrie de timpuriu texte inspirate din viaţa
ţăranului român transilvan. Pe patul clinicii din Cluj Napoca scrie nuvela
„Iobagii”, care obţine premiul I la concursul literar organizat de ziarul
clujean „România Nouă”. Scriitorii clujeni contemporani povestesc că Pavel Dan
a avut o existenţă modestă care contrastează cu talentul său uriaş. După
moartea sa i se publică colecţia de nuvele în volumul „Urcan Bătrânul”.
Iosif Vulcan, naşul
literar a lui Eminescu, unul dintre cei mai mari cărturari din istoria
Transilvaniei
Iosif Vulcan a fost un publicist şi scriitor român, animator
cultural, membru al Academiei Române, fondatorul revistei culturale
"Familia". Este considerat a fi "naşul literar" al poetului
naţional Mihai Eminescu. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al
reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan, intemeietorul şcolii româneşti de
la Beiuş, care azi îi poartă numele.Fiu al Bihorului cu studii la Viena se
statorniceşte la Oradea şi, timp de cincizeci de ani, a fost un paznic la
porţile românismului. ,,Un merituos pedagog în ale literaturii pentru copilăria
unui popor”- cum l-a caracterizat Octavian Goga.
Culisele unei
prietenii celebre: boemul Topîrceanu şi oportunistul Sadoveanu
Două dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii
române, Mihail Sadoveanu şi George Topîrceanu, au avut destine situate la
extreme opuse, în ciuda faptului că au activat în aceeaşi perioadă istorică şi
că opera lor a fost apreciată în aceeaşi măsură ca fiind valoroasă. Mihail
Sadoveanu a reuşit să acumuleze o avere impresionantă în timpul vieţii, atât
datorită vânzărilor excelente de care s-au bucurat cărţile sale, cât şi a
oportunismului de care a dat dovadă în
momente istorice cheie.
Risipitorul Nichita
Stănescu, prietenul colegului nostru Gheorghe Pârja
Mare risipitor, Nichita Stănescu a cheltuit în timpul vieţii
o mică avere la întâlnirile cu prietenii, stropite din belşug cu alcool, sau pe
obiecte de artă, de multe ori falsuri pe care le cumpăra din „delicateţe“
pentru amicii săi. În ciuda unei percepţii, aproape universale, că poeţii sunt
săraci, Nichita Stănescu a fost, cel puţin din acest punct de vedere, un
răsfăţat al sorţii şi al timpurilor în care a trăit. Adulat din timpul vieţii
şi perceput ca o mare valoare naţională, Nichita Stănescu a fost o „vedetă“ a
perioadei şi a fost răsplătit financiar pe măsură. Cărţile publicate în timpul
vieţii aveau tiraje de neconceput astăzi şi se epuizau în mâinile cititorilor
care făceau cozi la librării pentru a pune mâna pe un volum de poezii, astfel
că şi drepturile de autor erau plătite substanţial. Prozatorul Ştefan Agopian,
unul dintre apropiaţii lui Nichita, a estimat că poetul cheltuia în jur de
10.000 de lei pe lună, o sumă uriaşă, în condiţiile în care un salariu obişnuit
era în jur de 1.000 de lei.
Lovineştii şi-au
donat casa pentru a fi transformată în muzeu
Casa Lovineştilor, familie înstărită care s-a transformat
într-o adevărată dinastie de scriitori fălticeneni, s-a transformat în anul
1972 în Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni este, muzeu memorial unic în
ţară. Clădirea, construită în anul 1850, a fost donată de scriitorii Horia şi
Vasile Lovinescu. Clădirea a fost reabilitată cu fonduri de la bugetul local,
lucrările fiind terminate la începutul anului 2012. Criticul Eugen Lovinescu
s-a născut la Fălticeni, în 1881. Era fiul lui V.T. Lovinescu, profesor de
istorie, apoi director, la gimnaziul din Fălticeni. Eugen Lovinescu a fost
critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii,
memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic
după Titu Maiorescu. Este autorul teoriei Sincronismului şi al Mutaţiei
valorilor estetice.
Bani din literatură,
pe vremea lui Nicolae Ceauşescu
Unul din marii scriitori ai judeţului Mehedinţi este Romulus
Cojocaru (1934 – 2007), poet, prozator, editor, arhitect de reviste, avocat.S-a
născut la 9 august 1934, în localitatea Punghina, judeţul Mehedinţi, părinţii
numindu-se Elena şi Aristică Cojocaru, ţărani. Este absolvent al Şcolii
Pedagogice Turnu Severin (1954) şi al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1961).
De atunci încoace a practicat avocatura. În anii dinainte de 1989, cărţile
marilor scriitori români se vindeau foarte bine, era un privilegiu să reuşeşti să
achiziţionezi o carte semnată de Adrian Păunescu, Radu Tudoran, Marin Preda ori
Fănuş Neagu. Aşa se întâmpla şi în cazul mehedinţeanului Romulus Cojocaru, ale
cărui cărţi dispăreau foarte repede de pe rafturile librăriilor. “Cărţile
soţului meu nu rămâneau pe raft, sunt cărţi la care mai am doar un singur
exemplar. Toate se dădeau, I le l-au din mână. A fost un norocos pentru că era
foarte îndrăgit în oraşul nostru Turnu Severin şi în Mehedinţi. Sunt cărţi pe
care nu le mai laşi din mână atunci când le citeşti”, spune soţia prozatorului.
Ion Luca Caragiale
s-a luptat ani întregi pentru averea unei mătuşi din Braşov
Unul dintre cele mai controversate procese din istorie a
avut loc după 1885. Marele dramaturg Ion Luca Caragiale, cunoscut drept un mare
cheltuitor şi mereu dator, a reuşit să pună mâna pe o avere impresionantă.
Postum, figura sa a ajuns pe bancnota de 100 de lei. Mătuşa lui Caragiale,
Ecaterina Cardini (poreclită Mumuloaia), era nepoata unui negustor din Şcheii
Braşovului. S-a căsătorit cu un italian bogat zis Momolo.Rudele mai apropiate
ale Mumuloaiei, dar şi soţul ei, au murit până în 1959. Femeia a mai trăit 20
de ani timp în care a strâns averi mari, aproape trei milioane de galbeni.
Imediat după moartea femeii a început războiul pe avere. Au apărut fii şi fiice
ilegitime, dar şi escroci care cereau o parte din avere.
Mâncare delicioasă şi
vinuri excentrice pe versuri de Mircea Dinescu
Dincolo de operele sale, Mircea Dinescu este cunoscut şi
datorită afacerilor pe care le administrează. Scriitorul de la Slobozia deţine
un conac, are un restaurant şi produce vinuri. Dinescu a devenit cunoscut în
ultimii 10 ani datorită conacului pe care l-a cumpărat în sudul Olteniei. De
asemenea, Mircea Dinescu are un restaurant în centrul Bucureştiului: este vorba
despre localul „Lacrimi şi sfinţi“.
Destine paralele în
Dobrogea
Doi publicişti constănţeni au intrat în galeria
personalităţilor dobrogeni, venind de pe poziţii diferite. Unul era fiu de
dascăli şi se trăgea din neamul lui Tudor Vladimirescu, altul era fiu de ţărani
venetici, printre primii veniţi în Dobrogea după Războiul de Independenţă care
a alipit Dobrogea la patria-mamă. Primul este poetul suprarealist Virgil
Teodorescu, care a fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi a inventat un
limbaj nou, leoparda. Al doilea este Pericle Martinescu, cronicar al Generaţiei
pierdute.
Povestea prinţesei
Martha Bibescu: cea mai bogată scriitoare bucureşteană
Prinţesa Martha Bibescu a fost una din cele mai distinse
personalităţi ale aristocraţiei europene a secolului XX. Descendentă a familiei
Mavrocordat, ea s-a remarcat ca scriitoare, om politic şi gazdă a fastuoaselor
întâlniri mondene de la Palatul Mogoşoaia, pe care îl iubea nespus. Avuţia
prinţesei Martha Bibescu s-a întins cu mult dincolo de moştenirile sale, de
obiectele de artă, de neasemuitele smaralde Bibescu, de moşiile Lahovari sau de
castelul brâncovenesc de la Mogoşoaia; scriitoarea, fiica lui Ion Lahovari,
fost ministru al României la Paris şi ministru de Externe, şi al Smarandei
Mavrocordat, descendentă din familia moldoveană a domnitorului Constantin
Mavrocordat, poseda, de asemenea, o frumuseţe nemaivăzută, inteligenţă şi un
real talent artistic. Chiar şi aşa, cu riscul unui nimicitor prozaism, Martha
Bibescu rămâne în rândul celor mai bogaţi scriitori români. Sursa Adevărul.ro
Nota noastră. Eu
vă propun să mergeţi la „Academia OJT” în una dintre zile ca să vedeţi cum au
trăit sau trăiesc scriitorii noştri: Ion Burnar, Valeriu Sabău, Ştefan Doru
Dăncuş, Florica Bud, Marian Ilea, Nicu
Iuga, Gavril Ciuban, Emil Domuţa, Florin Pop, George Petrovai, Vasile Morar,
Ioan Meteş Morar, Angela Jucan, Gheorghe Pârja, Anca Goja, Ioan Vasile Bota,
Teodor Ardelean, Marin Pungă, Ioan Marchiş, Nicu Scheianu, Dumitru rus, Adela
Naghiu, Ioan Dragoş, Claudia Tomescu, Săluc Horvat, Bety Kirmajer, Toma Gross,
Romulus Filip, Viorica Găinariu Tazlău, Nicu Petricec, Camelia Lungu, Vasile Dobra, Augustin Cozmuţa, Ghiţă Peter,
Aurelia Oancă, Victor Tecar, Mihai Ganea, Ioana Ileana Şteţco, Teodor Moldovan,
Nicolae Goja, Valer Turcu, Pamfil Bilţiu, Nicu Bud, Grigore Ceascai, Ion P.
Pop, Ion Voicu, Maria Gârbe, Vasile
Dragomir, Mircea Crişan, Nicoară Mihali, Augustin Griguţa Botiş, Ioan Groşan,
Ladislau Paul Beldi, Vasile Latiş, Lucian Perţa, Gheorghe Glodeanu, Augustin
Cozmuţa, Alec Portase, Ion Pop Demireş, Ilie Gherheş, Ion Bogdan, Ioan Şiman, şi mulţi, mulţi alţii...
GDL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu