Mă sting sau
Îi
ascult pe critici
Mă sting şi mor ca munţii foarte încet
După ce-am gustat câte puţin din proză
Mă-ntreb, oare mă chinui sau îs poet?!
Critica semenilor o primesc fără nevroză.
Cuvintele mă apără precum spinii o roză,
Îi ascult pe critici cu iubire, nu cu groază!
În faţa lor mă-nclin, doar ei mă modelează
Precum olarul lutul, când opera-şi crează.
Lespezi încinse de
piatră sau
Psaltire citită
Ielele-n dans îmi par năluci în zori
când raza de lumină-mi proiectează
un film pe-a mea retină-mi dă fiori,
şi mă-ntreb cu frică, cine le crează?
Ziua cuvintele-s lespezi încinse de piatră
pe care sufletul le calcă agale fiind rănit
şi-ndrăzneşte Creatorului Divin să-i ceară,
închipuirilor mele din zori, să pună sfârşit.
Ceva-mi şopteşte că singurătatea-i de vină
când dorm în cameră să am aprinsă lumină,
psaltirea citită şi blesteme multe necuprinse
asupra-mi, de raze de lumină pot fi învinse.
Stele ce ard sau
Români curaţi
Iubito, ochii tăi frumoşi de jad
sunt două dintre stelele ce ard
sus pe cer în semnul vărsătorului,
cuprinzându-mă-n văpaia dorului.
Dor de dragostea cea pură pierdută
fiind un număr „n” ca o necunoscută
în ecuaţia dragostei din viaţă avută,
mulţumit, peste timp, a fost plăcută.
Rodul dragostei de-o viaţă-s fiii mei
trei crini frumoşi şi culeşi de fete-s ei
formând un lanţ al neamului măreţ,
neam de români curaţi la mare preţ.
( Poeme extrase din volumul "Valuri de plumb", editura Transilvania, redactor de carte Virginia Paraschiv)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu