.jpg)
1.Nu
este-n lume vreun suiș să n-aibă și un coborâș.
2.Succesul de pe urma
amețelii: Are parte de succes doar acela care știe cum să-și amețească semenii.
3.Legea acțiunii și
reacțiunii: Doi politruci se atrag atâta timp cât amândoi respectă cutumele
hoției și se resping când hoțul mai mare ajunge tâlhar.
4.Postulatul politrucului
postdecembrist: Cum vulgu-i veșnic cârtitor, fă pentru tine cu mult spor!
5.Oricâte-n viață ceasuri
vei strica, la urmă ceasul tot îți va suna.
6.Nu-i nimeni sfânt și
nimeni drac, deși cei doi în inimi zac.
7.Tot mai des popii spun
ceea ce nu vor să fac și fac ceea ce nu vor să spună.
8.Cine greșeala nu-și
asumă, din indolență și-a făcut cutumă.
9.În bine răul eclozează
ca larvele de fluturi într-o varză.
10.Oricine binele îl cată,
chiar dacă-i rea calea urmată.
11.Oricâți tovarăși ai
avea, tot singur mergi pe calea ta.
12.Cu cât calitatea
drumurilor pe care mergi în viață este mai proastă, cu atât este mai bună calea
vieții.
13.Din toate drumurile
vieții, doar drumul inimii curate te duce la viață.
14.Dacă Roma este totuna
cu inima omului, atunci da, toate drumurile duc la Roma.
15.Magistrala inimii –
drumul fără sfârșit al inimilor care se jertfesc.
16.Apropierea fizică ajută
la o mai bună cunoaștere a distanțelor spirituale.
17.Oamenii fără inimă sunt
mai expuși la boli cardiovasculare decât oamenii care-și dăruiesc inima.
18.Cunoașterea-i
înfăptuită prin recunoaștere cinstită.
19.Când ai puterea morală
să recunoști valoarea dușmanului tău, propria ta valoare are numai de câștigat.
20.Principiul de bază al
căpățânosului: Să aștepte de la alții ceea ce el nu poate să facă și să facă
taman ceea ce nimeni nu se așteaptă.
21.Unii taie zilnic la
piroane, deși în viața lor nu au pus mâna pe un piron.
22.Fără minciuni cu grijă
poleite, toate politicile sunt falite.
23.Decalogul se bucură chiar și de respectul acelor inși cărora nici
prin cap nu le trece să-i respecte poruncile.
24.Pentru ingrați uitarea
face
cât în pustiu mana
cerească –
cu ea-și acoperă obrazul,
ca el grosimea să-și
sporească.
25.Singura eroare a
Creației este omul. Intens preocupat să corecteze această eroare, Dumnezeu Se
arată dispus să-l ierte pe om, cu toate că nu poate să uite ce I-a făcut
acesta, pe când omul, vizibil indispus de felul cum a fost conceput, este tot
mai aproape să-L dea uitării pe Dumnezeu.
Sighetu Marmației,
George PETROVAI
18 dec.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu