Preşedintelui meu…

Încep prin a prezenta scuze pentru întîrzierea cu care îţi scriu. Ar fi trebuit, probabil, să-ţi scriu încă din 2007, cînd ai afirmat că demisionezi în 5 minute dacă te suspendă Parlamentul, şi nu ai făcut-o. Sau poate că ar fi trebuit să-ţi scriu prin 2009, cînd ne asigurai, pe toate canalele mass-media, că România nu va intra în criză, după care ai dictat, cu de la tine putere, tăierea salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Am mai avut un impuls să-ţi scriu anul trecut, după ce, în ciuda apelului tău ca lumea să stea în case, proştii au ieşit şi au votat cu milioanele pentru demiterea ta. Dar, mai bine mai tîrziu decît niciodată, vorba românului. Uite că m-am decis să-ţi scriu. Vreau să ştii care este umila mea opinie, a unui simplu cetăţean, despre tine şi acţiunile tale. După 9 ani în care nu doar că ai supravegheat, atent, dar ai fost şi artizanul din culise al proiectului de „modernizare” a „structurilor” statului, cum îţi place ţie să zici, nu pot să-ţi ascund faptul că ai reuşit să-mi întorci stomacul pe dos de nenumărate ori. La început, credeam, naiv, că e vorba de primii paşi în funcţie. Mai greşeşte omul, îmi ziceam. După care ai reuşit să mă lămureşti că tu, de fapt, ştiai foarte bine ce faci. Nu cred că are rost să-ţi analizez toate mişcările. Ar însemna să fiu chiar idiot. Îndrăznesc, însă, să-ţi împărtăşesc opinia mea în legătură cu unele dintre ele.

Ai angajat, pe bani publici, o şleahtă de ţuţări, unul dintre ei fiu de bolşevic, ca să condamni comunismul de la tribuna Parlamentului României. Un profitor al regimului, ca tine, să condamne comunismul… Nu ştiu dacă să rîd, sau să plîng. Forţe specifice bunului-simţ ar fi trebuit să te oprească să-ţi baţi joc de la înălţimea funcţiei prezidenţiale de ideea de „condamnare a comunismului”. Nu aveai nici căderea morală să faci acest lucru. O ţară întreagă ştie că nu puteai să fii un amărît de şef de echipă într-o fabrică comunistă fără să fii membru de partid, dar tu aduceai blugi şi whiskey de la Anvers, fără ca „structurile” de partid să ştie nimic. Asta e! Te-ai luptat şi tu cum ai putut împotriva sistemului! Aveai toată autoritatea să condamni comunismul de la înălţimea sticlei tale de whiskey. Ai muncit cinstit, nu-i vorbă. Toată viaţa ta ai fost plătit din fonduri publice. N-ai explicat, însă, niciodată cum dracu’ eşti atît de bogat. Toată lumea ştie că în România în care tu te-ai autointitulat „şef de stat” nu ai cum să faci averea pe care o ai tu nici dacă lucrezi la privat. Şi, de fiecare dată cînd eşti întrebat de unde ai banii şi averea, ţi se pare inteligent să te comporţi ca un tîmpit şi să rînjeşti. Ai minţit ca un porc o ţară întreagă că în România nu va fi criză. Din vest venea tsunami-ul financiar, care a măturat economiile Spaniei, Italiei, Portugaliei şi Greciei, dar tu grohăiai pe toate canalele că România e puternică. Nu avem nevoie de FMI, ziceai. Lumea şi-a făcut planuri, şi-a luate case, a îndrăznit să viseze. Ai cîştigat din nou alegerile şi drept cadou pentru că te-am suportat primii 5 ani de zile, ai tăiat salariile şi pensiile şi ne-ai făcut sluga FMI şi a Băncii Mondiale. Ţi-ai zis că asta e „strategie de guvernare”. Şi l-ai făcut pe Boc un adevărat Hopa-Mitică, de-a căzut, săracul, la moţiune şi, în dispreţul naţiunii, tot pe el l-ai uns premier. Te-au suspendat şi-a doua oară. Recunosc că, a doua oară, circul a fost mai mişto regizat. Poporul chiar a pus botul şi credea că vei fi demis. S-a dus şi la vot, numai să nu-ţi mai vadă faţa buhăită de alcool. Şi eu m-am dus, ca prostul, şi-am votat DA. 7,4 milioane de voturi împotriva ta, în condiţiile în care, ca un pervers abject, îndemnai lumea să nu iasă la vot. Şi-ai rămas şef al statului. Cu sprijinul slugii tale, Victor Ponta, nu-i vorbă. Naivii făceau apel la onoarea ta şi-ţi cereau „demisia de onoare”, fără să realizeze că un individ cu o coloană vertebrală făcută din rahat nu are onoare. Ai tîrît Instituţia Prezidenţială a României în mizeria jocurilor tale politice şi te-ai dus spăşit la căpătîiul unuia de-şi spunea rege al ţiganilor, pentru că ştii că puradelul tău mai are nevoie de un mandat în Parlamentul European. Să mă ierţi dacă am fost atît de negativ şi m-am concentrat doar asupra aspectelor negative. Ai, însă, şi merite. Cel puţin două îmi vin acum în minte, pentru care zic eu că musai vei rămîne în Istorie. În primul rînd, ai inventat unitatea de măsură a slugărniciei: bocul. Pînă la tine, nimeni nu mai reuşise să ilustreze atît de perfect slugărnicia şi libidinoşenia. Tu l-ai avut pe Emil Boc. Doamne, cît de bine ţi-a ieşit! L-ai cocoţat prim-ministru şi ne-ai spart seminţe în cap ani de zile. Ce-a vrut sufletul tău, aia s-a făcut. And number two, cum zice francezul, ai uns-o ministru pe nulitatea intelectuală Elena Udrea. C-aşa ai vrut tu. Şi i-ai dat şi sute de milioane de euro pe mînă. Tot c-ai vrut tu. Cum ai vrut tu, aşa s-a făcut. Te-a durut în cot că Nuţi n-avea nici o pregătire. Dacă lumea voia să vadă o candidată pentru o poziţie de starletă porno într-o funcţie de ministru se abona la HBO pentru adulţi. Ne-ai rezolvat tu şi cu asta. Poporul nu ştie în ce an a avut loc bătălia de la Călugăreni, dar ştie cît de mari sînt ţîţele Elenei Udrea şi ce culoare au unii chiloţi pe care i-a îmbrăcat tanti fost ministru. Nu mai e mult pînă mai e puţin şi vor fi trecut 10 ani cu tine la comandă. 10 ani la capătul cărora vei lăsa ca amintire doar imaginea ta cu Becali în birt şi sunetul rînjetului tău idiot.

Cu rezervată consideranţiune,

P.S.: Mă ierţi pentru utilizarea stilului colocvial. M-am gîndit să nu te simţi jenat dacă-ţi vorbesc ca unui preşedinte de stat, cînd tu te comporţi ca unul care şterge tejgheaua la birtul din sat.

                                                          Cetăţeanul DAN TANASĂ