Dragi dascăli,
Iată-ne ajunși la momentul în care încuiem cataloagele și aruncăm cheile! Iată-ne ajunși la finele unui an greu, presărat, desigur, cu dezamăgiri, dar și cu infinit mai multe împliniri.
Numai cei realmente îndrăgostiți de această meserie știu cât de mult înseamnă un zâmbet, o floare dăruită din inimă, o mulțumire sau o îmbrățișare venită din partea celor ai căror pași îi îndrumăm. Câți copii au învățat anul acesta să scrie, să numere sau să citească? Câți dintre ei s-au îndrăgostit iremediabil de istorie, geografie sau biologie? Câți dintre ei așteaptă cu nerăbdare acea oră, parcă mereu prea scurtă, în care dascălul lor preferat le atinge sufletul prin cuvintele sale? Câți dintre ei își vor aminti cu infinită dragoste, peste ani și ani, de profesoara de limba franceză? Cea care i-a lăsat corigenți, cea care i-a mustrat uneori poate prea aspru, dar și cea grație căreia, ajunși la vârsta adultă, pot obține un job de vis într-o multinațională sau se pot descurca admirabil în prima lor călătorie la Paris?
Avem, la rândul nostru, întipărită în minte figura unui profesor drag, la care ne raportăm, cu care suntem mândri să semănăm, pe care tindem să-l egalăm. Știm, așadar, că rolul nostru în viața elevilor noștri este unul determinant. Știm, așadar, că oricât de sinuos ar fi drumul și oricât de multe opreliști s-ar ivi, merită, pentru momentele descrise mai sus, să mergem mai departe.
Nu există decât un singur sens: obligatoriu înainte!
Acestea fiind spuse, sperăm ca în această vacanță, dragi zei ai catedrei, să redeveniți oameni. Să uitați de responsabilități, de termene-limită, de inspecții, de teze, examene sau gradații. Să vă odihniți mai mult, să zâmbiți mai des. Să vă luați porția binemeritată de ambrozie, iar în septembrie să vă metamorfozați din nou în zeii de care celor mici le e dor.
Cu drag, echipa Raio Press.
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu