Cenaclul Asociației Scriitorilor Baia Mare

Pe o zi ploioasă, pentru acest Mai, care a început frumos, azi 2 Mai 2015, iubitorii de lectură și acei pentru care scrisul nu poate avea bariere, s-au prezentat la Cenaclu Scriitorilor, poate nu ca „Ana lui Manole”, dar ploaia a ținut să arate că totuși suntem în luna în care: "Dacă plouă-n Mai, va fi mălai", deci semnele unei recolte bune se întrevăd, sperăm ca aceste semne să se răsfrângă și asupra condeierilor băimăreni. 

    Este de remarcat că dacă vremea este oarecum potrivnică, nu s-a întârziat la Cenaclu, ba au venit și domnul Vasile Leschian, doamna Elena Cărăușan, profesorul Vasile Doroș, domnul Nicolae Sabău, poeta Ioana Ștețco, prof. Rodica Dragomir, Mihai Epli, informaticianul Toma Mihai Gross, Vasile E. Lupșe, prof. și ziaristul Gelu Dragoș, prozatorul Valeriu Sabău, doamna Veronica Babiciu, doamna ing. Florica Bud, președinta cenaclului, Marian Hotca,  Augusta Stan Buteanu, care este "cetitorul de azi", o doamnă cu alese referințe din partea scriitoarei Diana Adamec, prof. univ. dr.Traian D. Stănciulescu, de la Universitatea AI Cuza-Iași.
      După mesajul de bun venit adresat de doamna președintă de cenaclu Florica Bud,  Domnia sa anunță faptul că avem o colegă nouă, care este profesoară de latină ce ne va citi astăzi. Doamna Florica, dă cuvintul doamnei Augusta Butean Stan. Domnia ei citește poezii, clasice și mai puţin clasice, poezii de dragoste, de viață și chiar poezie cu tentă politică.
      Poeziile culte, cu elemente simbolice și istorice, au plăcut întratât că poeta Ioana Ștețco de plăcere a citit şi dânsa o poezie a doamnei Augusta:"Peștera muierii" Se continuă prin citirea altor poezii, mai moderne, luate din zilele noastre, nu totdeauna albe:
     

 "Copii din Casa de copii din flori"

 La un consiliu unde se-mpărțeau
Copiii nimănui,
Ca pe cupoane, bucate
Sau pe cărți într-atâta jucate, 
Consilierii erau
Agripa, Antipa și Antipater,
Distrați și-absenți câte un pic în caracter, 
Doar Iota cel cu atâta fler,
De nu-i scăpa o iotă din demers,
Îi mai sălta pe cei căzuți în somnul șters,
Scoțând consiliul din eres
Cu doamnele de fier, 
Cu Vesta și cu Antistia,
În grija lor de casă și mărinimia.
Vesta: 
Case, Vetre.
Ochiul meu veghează la case...
În primul rând pentru copii.
Copii din casa de piatră.
Copii din casa de lemn.
Copii din casa de cărămidă.
Copii din casa de copii.
Agripa:
Casă din copii?
Iota:
Să nu omitem "din flori". Deci ar suna așa:
"Copii din casa de copii din flori".
Antipa:
O casă de copii din flori?
O casă din flori? O feerie!
O casă ridicată pe araci încolăciți de vrejuri, 
Cu împletituri de lujeri și cu perdele de zoorele.
Iota:
O! Nu "casa" din flori, ci "copii" din flori!
Antipater: 
O reverie! Din viorele, din narcise, din brândușe...
Înseamnă că vioreaua are o fetiță - pe Viorica...narcisa are un băiețel-pe Narcis...
Antistia: Vai! Un generic de miere pomădat pe fiere, 
Care imaginează copii durdulii prin
Grădina Sicion, călărind harbujii
Și cu paiul străpungând floare și
Coaja de fruct să le bea nectarul.
Copil vegetal, alburn crescând
Și dezvoltând inele anuale fără
      de scoarța protectoare.
Nati felices sunt qui novere parentes.

Vivere

Poesis nupera
Trosnea și-ngenunchea cortina de fier
Pe hermatii de visător cavaler.
Căzută cortina ca scrumul de trabuc,
În buruiană uzina bătea un sătuc,
Atelierul picat și el pe butuc, 
Scena-l juca pe omul năuc
Pân'la Bosfor după-un papuc.

În loden cafeniu o insă,
O rămășiță dintr-o lumânare,
Mai mult stinsă,
După lujeri și mai multe flori,
(O scenă ce mă mistuia-n fiori,
Indiferentă pentru trecători),
Cerca să vândă un-buchețel 
Cu firave splendori,
Făcut așa într-o demență
Din gardul unui țințirim...
Pe-o existență.


Paian

Copile,
Pentru ochii tăi blajini, 
Ca de înger într-o mirare, 
Pironiți într-o lungă și 
cuviincioasă așteptare 
                  de apă, 
Am să cobor din transsiberian
                          Îndată,
La un ciurgău sau adăpătoare,
Saltul de tigru siberian
                          ajungând, 
Doborând cel mai sinistru gând, 
Că s-ar putea sa găsesc
ușa vagonului încuiată, plângând
Și convoiul de fier c-ar putea 
                să se smucească, 
Dintr-o năroadă pornire
                    abisuri să nască.


Peștera muierii

Ca privilegiu
femeii să-i fie dată cadența,
Divinul ordonator și însemn?
Căci fără cadență si ritm
praf s-ar alege de toate,
minte și vigilență
lunarul"mens(-is)" însemnând
helvetice roate
Și "nona" - luni nouă
Venirea pe lume a unui copil.
La grele-ncercări
prin evuri
e pusă:
Butonere de peșteri le coase
cu oase,
a știi să te-mbraci mai ferit
de față cu gloata, 
a știi fizic rotundul și roata, 
a ști metafizic ce-i soarta
ce doare,
când unele fac doar feciori
și altele numai fecioare, 
a şti dacă la câte intrări
atâtea ieşiri,
când mari bolovani
din gură de peşteră
într-una înghit
acces şi exit.

Zebra romantică

Casa mea este
la o azvârlitură
de pălărie, 
cu mâna stângă,
de casa ta.
şi totuşi, până să ajung
la poarta ta, îmi trebuie
o jumătate de zi.
Se spune că noi am trăi
luxul de-a sta la şosea.
Numai că între casele noastre
nu este nici o zebră, nici o trecere de pietoni.
Aşa dar, care este ritualul traversării?
Merg până la bariera de cale ferată şi aştept un tren, 
care merge pe zebra proprie,
circulaţia fiind strangulată,
mă strecor şi eu.
Dar mi-a venit o idee,
pe care o voi prezenta la 
Salonul "Inventica".
Voi pleca în Africa, la
Târgul de animale exotice, 
ca sa-mi cumpăr o zebră.
Doar aşa călare pe zebră,
o zebră vizibilă, o zebră
verticală, voi putea traversa
şoseaua senină şi puternică,
ne mai fluturând atâta îndurerare.
Am şi eu zebra mea.

Pascale

Când sub postav ponosit
ascunsă e blana de hermelină,
În cufărul mic e pusă şi-o albă
faţă de masă. 
Vin Paştele.
La drum să se aştearnă, în gări
Sau pe stive de lemne şi cărămidă
păscuţa, bucata de pâine uscată din
Pastoforiu.
Ciclic erupe vulcanul.
Ciclic se-nvolbură lumea.
Un alt tranzit "tranziţia" ne-aruncă
în derizoriu şi pauperiu.

Vin Paştele.
Cu roşu pe buze, o rămăşiţă,
eu sărut oul alb de o sută de ori.
Oul pascal.(Buzele mi se albesc,
Oul se roşeşte.)


AMOS (epitalam)

Eu n-am ştiut
ce-i dragostea,
până când....
amazoană fiind şi
Luptându-mă înverşunat
cu războinici adevăraţi,
dintre care tu
te-ai desprins
şi de pe calul meu
m-ai săltat 
pe-al tău cal,
repezindu-mă, în braţe,
strâns,
pe verdele deal.
Pe când, cu aprindere,
la pieptu-ţi
tu mă strângeai,
prindeam să cunosc
dragostea, 
Că al meu sân tăiat,*
văzând cu ochii,
la locu-i creşterea.
*Amazoanele aveau sânul drept tăiat, ca să poată ţine mai uşor arcul şi să poată ţinti mai bine.

Mensa Solemnis

Slavă Tatălui, 
Care ne-a facut,
Spre deosebire de buricele degetelor,
Gustul nepersonalizat 
Ca să mâncăm nici risipiţi, 
Nici însinguraţi, 
Ci laolaltă la aceeaşi masă.
Măicuţă sărut-mâna pentru masă.


Pe o pânză de Chagall

Lumea...
a mea
se arată frumoasă, 
când Regele Spaimei
nu mai vrea jilţ regal. 
când vrea să fie
un om ca oricare normal
cu tine, mai mult (vrerea-mi)
cu mine egal, 
să-nveţe-a cânta din cabal şi ţambal,
să sară pe-un cal, 
aleasă să-i fiu, 
pe o pânză de Chagall.


Chioşcul violet

Am să refac drumul
să văd cine m-a strigat ieri, 
la colţul străzii
cu chioşc violet.
Silueta aceea scruta zarea
Şi părea că se uită înspre mine, 
ca un înrăit cinefil la ecranul
cu personajul şi povestea propriei vieţi.

      Se dă cuvântul domnului prof. Vasile Doroş din Săliştea de Sus, care se prezintă şi apoi ne citeşte câteva poeme: "În miez de codrii se adună", "De aş fii", "Aş vrea amurgul toamnei". Poeta Ioana Şteşco citeşte o poezie de-a domnului Doroş "Decepţie" pe care o consideră bună.
      Ia cuvântul domnul Vasile Doroş care discută poeziile prezentate de Augusta Stan Buteanu, la care precizează:"Copii din flori au taţi pe fluture". Domnul Valeriu Sabău  aduce laude metaforilor folosite, metafore foarte reuşite. A fost o surpriză plăcută. Regretă ca doamna Augusta Stan, nu ne-a căutat mai devreme în timp. Despre domnul Vasile Doroş spune că poeziile lui „sunt poeme lungi care nu se mai pretează zilelor noastre”. Domnul Nicolae Sabău, spune că de fiecare dată pleacă de la noi cu bateriile încărcate şi este bucuros când poate participa la Cenaclul Scriitorilor Băimăreni. Discută despre poezia :"Casă de copii din flori" unde prin analogie dă câteva exemple din copilăria dânsului. Ne face invitaţia de-a vizita şi "Casa dorurilor mele" şi să vizionăm programul TV de la orele 14,30 mâine, duminică 3 mai, program în care cântă şi Domnia sa.
      Domnul Gelu Dragoş anunţă un alt program în care va cânta maestrul Nicu Sabău.
Domnul prof. Vasile Leschian despre poezia doamnei Stan spune „că răzbate cultura şi îşi asumă planul metaforic ca imagini artistice. Din acest mesaj apare sugestia de forţă, vibraţie cu o tensiune înterioara meditativă de structură, de umor, aproape dureros. Filosofic, metafizică, existenţială, poezia simbolurilor, istorice, de la antici, ne trimite la conotaţii multiple şi adânc meditative. Nu se cantonează în aceste idei, plonjează în cotidian, cu poezie cuantică, cantabilă, ea ne trimite dincolo de cunoaştere de simţăminte de durere. Mi-a rămas revenirea gândului poetic în cotidian: "Se întorc elevii de la Canal" Este o disecţie poetică a unui eveniment, banal, cunoscut, dus la nivelul Creaţiei. Autorea face apel şi la haina modernă a muzicalităţii poeziei. O felicită din tot sufletul”. Despre domnul Vasile Doroş, îi cunoaşte creaţia şi a încercat să-l împingă înspre poezia interioară a sufletului. Adevărat că poemele sale sunt cam lungi, dar fiecare stil are loc în cultura românească. Îi recomandă mai mult optimism. Doamna Veronica Babiciu, fostă elevă a doamnei Augusta Stan Buteanu, arată că i-a fost şi dirigintă, spune că,: „Doamna Stan, este o femeie specială, un munte de cultură, şi sensibilitate. Este plăcut momentul de înălţare prezentat de Augusta Stan, când sunt atâtea momente de cădere în această societate”. Menţionează multe din citatele date de doamna Augusta în cariera dânsei. Nu uită să arate latura patriotică a profesoarei Augusta Stan. Face o citaţie din poezia lui Blaga. O incurajează şi o felicită.
      Despre domnul Vasile Doroş spune că este deosebit de sensibil şi romantic. Poeta Ioana Şteţco are senzaţia că ceea ce a citit doamna Augusta, (...) este într-o grădină cu de toate pentru liniştirea sufletului.” 
        Doamna prof. Rodica Dragomir, vorbeşte despre cartea doamnei  Augusta Stan: "Cuanticele" , e o carte de poezie şi proză, este un buchet de cultură de la filosofi antici şi până azi. Prologul şi epilogul descris de Adamec spune ca este un corolar al sufletului prof. Augusta Stan Buteanu, o deschidere înspre cititorul care i-a parcurs cartea. Este pur şi simplu încântată de această doamnă care surprinde, cum a spus prin cultură şi bunătate, stil. Despre "Teatrul mitic" o altă carte a doamnei Augusta Stan, spune că are puterea de- a intra în personajele istoriei, a vremilor care o preocupă. Poezia dânsei nu este uşoară,  trebuie pregătitre.” Despre domnul Vasile Doroş spune: „...este impresionantă, are o respiraţie amplă prin care caută complexitatea trăirii.” Îi felicită . 
      Domnul Mihai Epli, spune despre doamna Augustă Stan, că este  o adevărată filozoafă a timpului nostru. 
      Valer Sabău citeşte o poezie, o parabolă despre o cucerire a Amazonului O  viziune a unei alte călătorii ce este la polul Nord, poezie luată din volumul propriu "Singur la Altar"
      Se dă cuvântul domnului Toma Gross, informatician care are posibilitatea de-a pune pe internet operele scriitorilor băimăreni, fiind şi el băimărean. Doreşte să facă un site cu operele poeţilor şi a prozatorilor maramureşeni, operaţie care ar putea face cunoscut lumii întregii operelor scriitorilor maramureşeni.
      Domnul Gelu Dragoş spune că ar fi mândru ca să fie postat pe internet sub cupola "Cenaclului Scriitorilor din Maramureş," aduce la cunoştinţă unele informaţii despre editarea unor antologii la Târgovişte şi Bucureşti. De asemenea informează publicul prezent despre prima ediţie a „Zilelor Maramureşului” care va avea loc în data de 8 mai a.c. în organizarea Asociaţiei Scriitorilor şi a revistei culturale „Nord Literar”.

 Cenaclul se încheie într-o notă de bună dispozitie, de optimism. Ne vom revedea, în aceeaşi locaţie, peste două săptămâni.

                                                             Toma Gross ROCNEANU