Ultimul studiu, din aprilie 2015, al Institutului pentru Cercetarea
Dezvoltării Globaliste, din Marea Britanie, arată că numărul locuitorilor
Planetei care trăiesc cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi este de 1,5 miliarde, o
estimare năucitoare, mai ridicată decît cifra de 1,2 miliarde a Băncii
Mondiale.
Se menţionează, de
asemenea, că 550 de milioane din cei 1,5 miliarde trăiesc într-o sărăcie
desăvîrşită, cu numai cîţiva cenţi pe zi. Acelaşi studiu plasează 2,5 miliarde
de persoane în zona existenţei zilnice cu mai puţin de 2 dolari, adică tot
sărăcie lucie, traiul unei treimi din populaţia lumii. În sfîrşit, Banca
Mondială a anunţat că peste 4 miliarde de pămînteni îşi duc traiul cu mai puţin
de 5 dolari pe zi, iar asta înseamnă 2 din 3 locuitori ai Terrei. Să adăugăm
sute de milioane de săraci „neinventariaţi” – cei fără locuinţe, fără acte de
naştere şi alte hîrtii, fără istorie medicală, fără vreo recenzare în tot
trecutul lor, fără, fără… şi, astfel, tabloul complet al lumii anului 2015 ar
putea primi un alt nume, numele de „Planeta albastră şi săracă”.
Între timp, băncile înghesuie sume inimaginabile în cuferele
miliardarilor. În martie recent, revista „Forbes” relata că bogăţia totală a
acestora s-a ridicat, la 1 ianuarie, la 7,05 trilioane de dolari şi că va
continua să crească, în pofida preţului mai scăzut al petrolului şi a slăbirii
monedei euro. Capac pus peste oală, o altă firmă britanică de studii sociale,
Oxfam, anunţă că 1% din populaţia mondială va avea, în curînd, mai mulţi bani
decît restul de 99%. Din păcate, nu numai cifrele, dar şi prognozele sînt la
fel de întunecate. Acum două săptămîni, Fondul Monetar Internaţional a anunţat
că nu mai este posibilă reîntoarcerea la ritmurile de creştere economică
anterioare crizei financiare din anul 2008. În continuare, acelaşi raport
anunţă că profituri-record şi cantităţi uriaşe de bani lichizi au intrat în
registrele marilor corporaţii internaţionale, că depozitele bancare ale elitei
financiare globaliste au dat peste cap aparatele de numărat bancnote şi că
toate acestea s-au întîmplat în dauna „resurselor umane”, adică a majorităţii omenirii,
pornită ireversibil în jos. Este limpede, deci, atrag atenţia „gardienii”
financiari FMI, Banca Mondială etc. că inegalitatea economică globală şi
asediul împotriva nivelului de trai al producătorilor şi tinerilor aproape că
nu mai pot fi cuantificate în investigarea sociologică privind sărăcia. Mai
adăugăm, aşa, „pentru culoare”, că acelaşi studiu pomenit la începutul
comentariului arată că peste 100 de ţări din lume nu au un sistem corespunzător
de recenzat nou-născuţi şi decedaţi, sau mortalitatea infantilă şi cea
maternală. Că, dintre ele, 29 nu strîng date privind decesele la naştere. Că
ultima estimare privind sărăcia extremă a fost publicată în 2003. Că despre
sărăcia în Botswana ,
de pildă, nu mai ştim nimic încă din anul 1993. Că sumele cheltuite în războaie
le depăşesc cu mult pe cele pentru reducerea mizeriei sociale. Că SUA au
cheltuit pentru apărare, în 2014, 496 miliarde de dolari, în timp ce, zice
Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, „lumea are nevoie de numai
30 de miliarde anual pentru a eradica foametea”. Şi să nu ne închipuim că, în
timp ce 2/3 din omenire se zbat în sărăcie, americanii stau pe roze. Un studiu
specializat al Universităţii statului Michigan, din acest an, arată că 1 din 5
locuitori cu vîrsta de peste 70 de ani ai Statelor Unite moare fără nici un ban
în contul bancar, iar 1 din 10 lasă urmaşilor o datorie medie de 6.000 de
dolari. Pentru americanii bătrîni „mai tineri”, cei între 50 şi 64 de ani,
cifrele sînt şi mai proaste: costurile serviciilor medicale depăşesc, de cele
mai multe ori, veniturile lor lunare. Cifre ceva mai vechi, din 2012, au
relevat la acel timp că „averea” a 46% dintre americani – casă, maşină, bani în
bancă, alte bunuri – este sub 10.000 de dolari. Asta înseamnă cam 1/5 din preţul
de piaţă al unui apartament cu două camere, achitat integral, într-un bloc de
pe vremea comuniştilor, în cartierul Colentina, din Bucureşti, România...Sursa TRICOLORUL
Radu TOMA
ŞI O FOTOGRAFIE DE FINAL. ASTA ÎN LOC DE CONCLUZII :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu