Desigur că fiecare a
avut pe cineva care a părăsit această viaţă, fenomen după care, bineînţeles
apar nenumărate întrebări. Toate sunt de-o curiozitate morbidă, dar nimeni nu
răspunde la aceste întrebări care rămân şi rămân fără vreun răspuns cât de cât
satisfăcător. Totuşi între aceste întrebări şi realitate este o contradicţie
mare. Acei mai în vârstă, bătrânii nu pleacă între stele cu regrete şi asta
pentru mulţi este o suspiciune care naşte alte întrebări fără răspunsuri, dar
în timp, în discuţii cu cu oameni foate în vârstă, aprecierea ne aparţine, am
ajuns la concluzia că de fapt muribundul nu regretă sfârşitul, care pentru el
nu este un sfârşit, este o stare de linişte aşteptată de mult.
Sigur că pe mulţi
îi oripilează acest "afront", "adică laşi toate aici şi încă dai
semne de bucurie". Acest lucru este greu de înţeles mai ales pentru
tineri. Plecând pe firul întrebărilor, uneori a faptelor,constaţi că de fapt,
acel om are dreptate, El pleacă dintr-o lume care nu mai este a lui,
distrugerile morale şi materiale ale generaţiei care o va înlocui pe fosta lor
lume care, au reuşit să o distrugă, să o mistifice, să o desconsidere.
Cei mai tineri,
nu neaparat adolescenţii teribilişti, umblă cu nişte haine care după război nu
se putea erija o astfel de sărăcie indiferentă. Ţi s-au rupt pantalonii, îţi
pune-ai un petec, acum le facem mai multe "ferestre" uneori chiar
până "acolo". Pe noi, părinţii fetelor nu ne permiteau cu fata
împreună, chiar dacă discutăm în casa lor, şi chiar dacă eram logodiţi. Acest
lucru se putea face numai în prezenţa unei persoane mature şi neaparat
responsabile. Acum nu vă trimit la vre-o discotecă, deoarece televiziunile v-au
prezentat mii de tineri debusolaţi de băutură şi chiar de viaţă, la mare de
"sărbători", care erau ca nişte râme ce nu ştiau că mergând pe uscat
vor pieri. Se lăudau care, câţi bani au
aruncat pe băutură, că mâncare nu prea aveau la ei. Destrăbălarea a ajuns la o
golănie manipulată, care duce înspre...nimicul din fiecare. Se spune că drumul
pierzaniei este pavat şi frumos. Avem un tineret frumos, încă sănătos dar cam
labil psihic. Pădurile s-au tăiat întotdeauna, dar cine le-a tăiat le şi
însămânţa inapoi. Nimeni nu la văzut pe Verestoy plantând molizi. Multe case,
impropriu numite astfel, adevărate perle ale arhitecturii, au fost...provocate
la distrugere, ca să pună în loc o construcţie din tablă şi vată minerală de
tip cubic, în locul să zicem a Berăriei Transilvania. Esistă o lentoare a
trăitorilor de acum, de-a nu mişca nimic, nu mai bate nimeni un cui, nu pune o
ţiglă pe casă, până casa se ruinează. A cere ajutor cuiva, pare a fi o insultă.
În acest caz ce regrete poate avea un muribund după această lume, unde s-a
instalat Iadul cu toate "bunele" lui. Lumea noastră, care cândva era
ca şi grădina fiecăruia, la îngrijire, acum s-a transformat în ceea ce am scris
mai sus. Între noi şi-a făcut loc "Ochiul Dracului" care este cel mai
mare manipulator de vieţi, dar s-a şi pierdut integritatea morală, Nimeni nu
mai dă o ceapă pe cuvântul dat altuia.Deci "Doamne iartă-i că nu ştiu ce
fac" şi este firesc să nu ai regrete după ce nu ai...nimic din lumea ta.
Toma G. Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu