Pildă

În lumea asta cu... tumult, 

când ajungi de ... n-ai ce face,
vă rog, vă rog, foarte mult,
să lăsăm morții în pace!

Vom merge și noi la ei,
astăzi, mâine, ori poimâine.
Că suntem buni, ori mișei,
ne vor da sare și pâine.

Ne trage luna fermoarul,
Soarele, n-chide oblonul,
Clopotul e tras de limbă,
iar moartea..., joacă șotronul.

Ce facem cu-atâta ură,
mare cât râia cpărească!?
Îmtrecem orice măsură
peste lumea... omenească.

Soarele ni se va stinge
curând și la fiecare.
Luna-n vârf de plop va plânge
… vom părăsi Soare.., Mare...

Și când ”colo” ne vom duce,
ura, va rămâne-aici.
Să hrănească, fiindcă-i ”dulce”
pe cei ce rămân, pe-i mici.

Va fugi Lumina Lină
de la cei răi și cei buni.
Toți vom merge-n mătrăgună.
Acum, suntem doar nebuni.

Ne certăm, de dușmănim
să-i facem morții pe plac.
Știm cu toții, o să murim!
Moartea ne ține de-un crac.

                         Gheorghe "Puiu" RADUCAN