POEM PENTRU INIMI DURUTE de ION GEORGESCU MUSCEL

 De-un timp de vreme, de mă-ntrebi

cine sunt sau ce sunt,

îți voi răspunde cu gândul pierdut,

cu suflet durut  -

Sunt Marius și Ruth...

Când le-au fost smulși

preaiubiții lor fii de la piept,

s-a smintit din lume măsura

unghiului drept!

Avalanșe de vise, suspine și zbateri -

părinți și bunici, unchi și mătuși,

frați în Iisus laolaltă duruți...

Îmi curg imagimi prin minte, fierbinți -

Eliana, Naomi în dor de părinti...

Matei si Ioan rupți de plâns în vreun colț,

cu ochi aiuriți, cu sufletul stors...

Dar micul Ezechiel, drăguțul de el !

Îl vor adora ca pe floarea de crin,

precum odinioară, în vechiul Egipt,

Iosif pe Beniamin !

Ah,blestemata putere și sete de bani,

cum naște slugi viclene si perfide!

L-au luat,Doamne Iisuse, plânge mama,

l-au luat si pe micuț de lângă mine

să nu apuce-a-nvăța iubirea de Tine !

Ca glastră-n fereastră în toiu-nfloririi

Satanice mâini cu lame tăioase

încrestează frunza, din frunză curge sânge

în atâtea zile de ieri și azi

și încă-n atâtea zile de mâine !

Din filele Cărții mai poate să răzbată

strigătul după prunci al Rahelei

ce nu se mai vrea mângâiată !

Sus inima, frați!E fiara-nfuriată...

dar crește-n noi revolta,și speranța crește -

Sădește Domnul așa de vie durere în noi

tocmai pentru că ne iubește !

Când a adus Domnul pe prinșii noștri de război,

parcă visam -spunea împăratul poet...

Parcă visez la bucuria ce va să vină

să văd copiii slobozi zburând spre părinți,

iar oamenii planetei cu inimi fierbinți

să laude-n clocot iubirea divină !

Dar până atunci, cu glasul durut,

vă spun la toți, sunt Marius și Ruth.

                                                         

                          Baden / Canada/Februarie 2016