Tu spui că poeziile melesunt rătăcitoare şi singure
ca atomii din univers,
dar nu mă întrebi de ce le-am scris.
Dacă am fost fericită sau nu
când le-am zgâriat pe frunze
nu-ţi pasă.
Poate ţi-a păsat
la început, cu secole în urmă,
când ne-am cunoscut.
Acum eşti plicitsit amintindu-ţi
de mine când răceala
patului gol îţi spune că eşti
bărbat şi eu femeie.
Atunci mă chemi, iar eu
îţi trimit poeziile
ca să-ţi arate universul sperând...
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca.
RăspundețiȘtergere„Singură ca întâia/
stea din univers/
unică precum un fulg de nea/
tristă ca o mamă/
urâtă ca orice altă idee/
slăvită ca o zeitate/
hulită precum întunericul./
Dură ca oţelul şi delicată/
ca o orhidee/
numele meu este: Femeie.
(Deocamdată atât) "