In zilele de azi una dintre cele mai comune deficiente, care
poate pune si viata in pericol, este cea de magneziu. Vestea buna este ca poate
fi remediata cu usurinta...
Autoritatile din domeniul sanatatii estimeaza ca peste 60%
dintre adultii din occident au un aport de magneziu situat sub limita minima
necesara. Ceea ce nu ni se spune, insa, este ca acest 60% ia ca nivel de
referinta necesarul minim recomandat, care este unul foarte scazut, astfel ca
procentul este, in realitate, mai mare. In cel mai bun caz aportul de magneziu
din alimentele procesate si rafinate este la nivelul minim de supravietuire a
acestui mineral important si atat de necesar
Doza zilnica recomandata de magneziu luata din alimente este
de doar 300-400 mg. Multi specialisti considera ca aceasta limita este una
foarte scazuta. Unii sunt de parere ca 1.000 mg este o cantitate mai realista,
avand in vedere ca cei mai multi oameni pierd magneziu (masurat in raport la
nivelul de cortizol) in conditii de stres, prin transpiratie. Sunt, de fapt,
mai multe feluri de stres celular care pot duce la o scadere de magneziu,
inclusiv stresul chimic.
Radiatiile, substantele chimice si metalele grele pun o
presiune foarte mare asupra organelor, tesuturilor si a celulelor. Magneziul
mediaza o buna parte din capacitatea corpului de a face fata si de a elimina
durerea si toxinele. Toxicitatea, insa, duce la scaderea nivelului de magneziu.
Cu alte cuvinte, avem mai multe reactii alergice, racim mai des, sunt mai multe
cazuri de diabet (diabetul este in mare parte o consecinta a stresului toxic
combinat cu subnutritia si, mai ales, cu deficienta de magneziu). Magneziu este
elementul esential pentru inima si intotdeauna se va gasi un deficit de
magneziu la nivel celular in orice caz de boala cardiaca, accident vascular,
cancer si deteriorare neurologica.
Nivelul de magneziu scade masiv de-a lungul anilor si nu
este usor sa-i reversezi evolutia. Suplimentarea orala este riscanta pentru ca
dozele prea mari pot afecta intestinele.
Revista Britanica de Psihiatrie a aratat intr-o publicatie
recenta ca oamenii cu diete bogate in alimente procesate au un risc de 58% mai
mare de depresie. Ceea ce nu se mentioneaza este ca motivul pentru care apare
depresia este lipsa de magneziu din acest tip de alimentatie si ca aceasta se
poate trata cel mai bine cu magneziu. Dar ceea ce se spune este ca
alimentatiile bogate in "hrana integrala" protejeaza contra depresiei
datorita efectului cumulat al nutrientilor proveniti din mai multe tipuri de
alimente, spre deosebire de efectul pe care il are un singur nutrient. Desi
contine si o farama de adevar, afirmatia ascunde o realitate documentata
stiintific, si anume ca nivelul de magneziu este cel care furnizeaza cheia
succesului pentru starile noastre mentale si emotionale.
In viata atat de stresanta din ziua de azi nivelul de
magneziu are chiar si mai mult de suferit. Nu doar stresul ne consuma rezervele
de magneziu intr-un ritm rapid, ci si modul in care gestionam stresul
conteaza. In situatii de stres extreme,
scaderile bruste de magneziu seric pot duce la stop cardiac. Chiar si o
deficienta moderata de magneziu poate cauza o sensibilitate marita la zgomot,
nervozitate, iritabilitate, depresie mentala, confuzie, cârcei, tremurat,
anxietate si insomnie.
Deficienta de magneziu cauzeaza deficienta de serotonina
care are ca rezultat comportamente aberante, printre care depresia care poate
duce in final la sinucidere sau violenta
irationala.
Factorii alimentari pot juca un rol semnificativ in originea
tulburarii ADHD iar deficienta de magneziu poate duce la tulburari de
comportament. Un numar semnificativ de cercetatori au aratat ca un procent de
60-90% dintre boli sunt cauzate sau agravate de stres. Stresul are o stransa
legatura cu afectiuni precum boala cardiaca, tensiunea si diabetul.
Nu exista nicio
indoiala ca stresul - deficienta de magneziu - poate ucide. Fiziologul
Walter Cannon de la Harvard
a afirmat in urma cu 90 de ani ca, in conditii de stres - fizice sau
emotionale, reale sau imaginate – corpul raspunde cu o crestere a tensiunii, a
ritmului cardiac, a incordarii musculare si a ritmului respiratoriu. Acum stim
ca acest "raspuns la stres" fiziologic implica hormoni si substante
inflamatorii care, in cantitati prea mari, pot declansa orice reactie, de la
dureri de cap la atacuri de cord.
dr. Iulian COZA
Surse:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14693979
https://ods.od.nih.gov/factsheets/Magnesium-HealthProfessional/
http://www.greenmedinfo.com/blog/how-stress-magnesium-and-disease-are-linked
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu