Într-un discurs antologic, ținut la deschiderea Primului
congres a istoricilor români, prof. Ioan Aurel Pop face nu numai o pledoarie
pentru studiul serios al istoriei în școală, dar și pentru reaplecarea
învățământului către disciplinele de profil uman. Fiecare se poate raporta și
poate avea interpretări diferite a celor susținute de Ioan Aurel Pop.
Bineînțeles, dacă o face cu bună-credință, citind sau audiind acest discurs și
nu superficial și scoțând fraze din context.
Rectorul-UBB-Ioan-Aurel-Pop-si-acad-Dan-Berindei-la-Congesul-National-al-Istoricilor-Romani-2016-Cluj-Napoca
Ce am înțeles eu din aceasta pledoarie în favoarea istoriei
și a științelor umaniste? În primul rând, locul istoriei și al trecutului în
viața unei societăți:
Noi numim printr-o convenție viața oamenilor de odinioară
trecut. De fapt, trecutul a fost, pentru cei care l-au trăit, viață intensă
prezentă. Până la urmă, toată viața oamenilor devine trecut, orice am face noi și
oricum am încerca să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă și apoi
devine trecut, viitorul este mereu incert, dar ajunge și el prezent și apoi
trecut, astfel încât, iremediabil și reversibil, dimensiunea cea mai lungă și
mai certă la care avem acces (limitat, e drept) este trecutul. Ca urmare,
dragostea pentru trecut înseamnă dragoste de viață, iar cunoașterea trecutului
este cunoașterea vieții.
Cât de adevărat! Ar putea cineva să conteste acest adevăr?
În al doilea rând, pentru a deveni performanți, curricula
trebuie să susțină și învățământul umanist:
Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară
și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura
valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie,
limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate
„discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație
antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică”
etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de
neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască
apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să
fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!
Este o problemă esențială pentru o adevărată școală
performantă. Poate nu întâmplător profesorul Ioan Aurel Pop este în concordanță
cu alte personalități din lumea contemporană. Același lucru – excluderea
disciplinelor de profil uman, a artei, a lucrului manual, a sportului din
școală – l-a semnalat și Temple
Grandin Vietnam ,
americanii și-au pus problema cum a fost posibil să câștige bătălii, dar să
piardă războiul. Analizând, au ajuns la concluzia că una dintre cauze a fost
legată de sistemul de învățământ care punea accent doar pe aspecte pragmatice
și ultraspecializări științifice. Prin urmare, au introdus în cadrul
doctoratului obligativitatea ca doctoranzii din domeniul strict
tehnico-științific să urmeze unul sau două cursuri de profil uman, iar
doctoranzii de profil uman să urmeze una sau două discipline
tehnico-științifice. Nu trebuie să mai fac o pledoarie pentru importanța
culturii generale în devenirea specialiștilor. Și în medicină este importantă o
astfel de pregătire. Și studenții chiar o doresc. Sunt impresionat de faptul
că, din anul 1992, de când am preluat disciplina de Bioetică sub forma unui
curs facultativ, am în fiecare an cel puțin 400 de studenți activi și
interesați. Dar sunt mâhnit de faptul că, sub pretextul medicalizării
învățământului medical, cu greu am putut să păstrez Sociologia, Psihologia și
Bioetica, dar nu și Antropologia Filozofică, Istoria și alte discipline conexe.
Faptul că de la examenul de admitere la Medicină sunt excluși cei care urmează la liceu
un profil uman prin introducerea ca probe de examen a Chimiei, Fizicii pe lângă
Biologie este o pierdere pentru această facultate. Cred că Filozofia, Istoria
și Geografia trebuie să facă parte din curricula oricărei forme de învățământ.
Mă aștept ca filozoful și profesorul Mircea Dumitru (nu Rectorul sau Ministrul
pentru că acestea sunt funcții trecătoare) să susțină un asemenea demers.
Învățând istorie, elevul află despre lumi și compară, face
cunoștință cu primele legi, constituții, culte religioase, află ce sunt
stilurile arhitectonice, deosebește o simfonie de un concert, distinge valorile
antice, medievale, moderne, află cum s-au purtat războaie în numele dragostei,
al credinței și al bisericii, al libertății, egalității și democrației etc.,
poate prețui dialogul și informarea, poate evalua răsturnarea ordinii nedrepte
dintr-o societate etc. Istoria, ca și alte discipline „învechite” promovau, pe
lângă fapte, valori morale, artistice, umane, idei fundamentale generale, strategii
de viață; noile „discipline” propuse răspândesc metode și tehnici limitate,
cunoștințe de nișă, care se pot învăța de către un om cu inteligență medie în
timpul liber sau în cadrul orelor de dirigenție sau prin prisma dexterităților
școlare.
Ajung și la pasajul atât de comentat (din păcate singurul)
din acest discurs.
Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme
este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat,
prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiți de cultură generală și de
orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii
care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză
alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate
la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată
spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare
abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință.
Ionuț Popescu, Mișu Negrițoiu și alții cu identități mai
mult sau mai puțin reale au înfierat cu “mânie proletară” acest pasaj,
scoțându-l din context și făcând trimiteri care nu au nicio legătură cu textul
discursului. Haideți să nu fim ipocriți și să recunoaștem că pe Facebook
majoritare sunt câteva teme: animalele (și nu am nimic împotriva lor, îmi plac
și le dau Like), evenimente personale și familiale (îmi plac), dar și
defulările într-un limbaj suburban de la persoane de la care nu te aștepți
(cele mai folosite cuvinte sunt prostul, cretinul, imbecilul, criminalul,
hoțul, otreapa și trimiteri la activități sau organe sexuale) și
superficialitatea. Se lucrează cu șabloane, cu etichete, și nimeni nu are
răbdare să citească un text atât de lung cum este cel de față. Sunt curios câți
îl vor citi până la capăt. Generația Facebook – definită nu de vârsta, ci de
utilizarea acestui mijloc de socializare – este limitată în gândire. Nu e vina
lor. E un adevăr impus de evoluție. Dar trebuie să fie conștientă că poate fi
manipulată.
De aceea vă recomand să citiți integral textul discursului
pe care îl găsiți aici.
P.S.: Alexandru Lazescu, într-un editorial din Ziarul de
Iași, se raportează la acest discurs într-o atitudine moderată și echilibrată.
Totuși pot să îi reproșez două lucruri. În primul rând, consideră că nu se
poate manipula prin intermediul Facebook, SMS etc. Greșit. Îi pot pune la
dispoziție o întreagă bibliotecă de articole științifice și cărți privind
manipularea în domeniul virtual. Și, cum se știe, în geopolitică România nu are
numai prieteni. În al doilea rând, nu am înțeles fraza în care spune că Ioan
Aurel Pop este o personalitate controversată prin faptul că îl critică pe Boia
și Neagu Djuvara. Este o controversă științifică și este dreptul specialiștilor
să se pronunțe. Nici mie nu îmi plac operele celor doi istorici care s-au făcut
cunoscuți prin cărți de popularizare și interpretare a istoriei și nu prin
studii serioase, dar aceasta este o problemă de percepție și este subiectivă și
nu spun că am dreptate. Ioan Aurel Pop este o mare personalitate și atât.
Vasile Atanasoaie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu