Pe plan
internațional, România, membră UE, a fost scrisă cu doi de „rr”, adică
„Rromania” pe site-urile oficiale ale Olimpiadei de la Rio din Brazilia din acest an.
Era o chestiune de timp ca țara noastră să fie intenționat confundată ca țara
„comunității rromă”, încă de la începutul anilor 90, când s-a hotărât din
afară, de către fundații internaționale, cu implicarea guvernului mason Mugur
Isărescu și a lui Petre Roman, prim ministru evreu.
De ce credeți că s-a
insistat pentru ca țiganii din România să nu se mai numească oficial cu
denumirea istorică, de țigan, ci cu cea de rroma?!
Tocmai pentru a se crea confuzia dintre România, ca țară
locuită de „comunitatea rromă”!!! Pentru această confuzie impusă intenționat la
sfârșitul anilor 90 nu a plătit penal încă nimeni. Dacă, jurnalist fiind, scrii
țigan în loc de „rromani” ești imediat asaltat de chitanțierul CNCD, care are
grijă să amendeze patrioții români, cercetarea și bunul simț, că faci
discriminare. Așa că, nu cred în gafa Federației Internaționale de Scrimă, care
a scris pe site-ul oficial „Rromania” în loc de România, că a câștigat medalia
de aur împotriva echipei olimpice a Chinei, ci a fost o acțiune intenționată de
obișnuire opiniei publice, că România este țara locuită de „comunitatea rroma”,
pentru a se desăvârși ce s-a început în anii 90, când s-a impus în conștiința
europeană și a lumii confuzia intenționată dintre român și „rroma”.
În 2010, jurnalistul Victor Roncea a scris un text
interesant și exhaustiv despre cum s-a ajuns la această confuzie intenționată
pentru a se confunda poporul român cu țiganii, botezați obligatoriu în actele
oficiale, ca „rrom”, deși denumirea de țigan nu e peiorativă, ci doar istorică
și folosită de toate popoarele europene: „Introducerea cuvântului rom/rrom în
loc de ţigan şi crearea ambiguităţii lexicale – mai ales la nivel internaţional
– roma/român şi romanes/româneşte, cu o concluzie „firească“ – România egal
ţara romilor, a fost aplicată românilor imediat după 1990, în cadrul unui
program complex dezvoltat de Fundaţia Sörös, cu sprijinul unor membri trecători
ai Guvernelor de la
Bucureşti. O primă dispută a fost legată de cuvântul „romi“ –
cu un singur „r“ -, românii fiind prostiţi apoi că acesta va fi înlocuit cu
„rromi“, o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală. Este de amintit
că în anii 1995 limba cu care Sörös vroia să înlocuiască oficial ţigăneasca
primise numele de „romalli“, formă care nici nu se putea declina şi care a fost
înlocuită ulterior cu „romani“ şi varianta „rromani“. Apoi, pentru a se apropia
de scopurile reale, a fost inventat numele de „romanes“. Confuzia este
generală, inclusiv la nivelele academice şi, mai ales, ale autorităţilor din
ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească:
rom/roma/român cu limba romanes/româneşte, comunitatea Romă cu ţara … România. Apoi, cu concursul direct al lui Petre
Roman, pe atunci ministru de Externe, s-a realizat oficializarea în cadrul
instituţiilor de stat a denumirilor rom/rrom/român, cu titlu obligatoriu, deşi
la nivel european avem doar simple recomandări în acest sens, venite din partea
Consiliului Europei şi nu a Uniunii Europene. În acelaşi timp, confuzia
rom-român pe plan european a dus până la situaţii ridicole. Astfel, o delegaţie
oficială a fost împiedicată să intre într-un stat UE, înainte de aderare,
pentru că pe paşaport prescurtarea ţării noastre era ROM. Acest fapt l-a determinat
în 2002 pe secretarul de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor de la acea
dată, Ion Antonescu, să solicite primului-ministru schimbarea prescurtării, cel
puţin în paşapoartele noastre, ceea ce s-a şi îndeplinit, de atunci aceasta
fiind ROU, pe criteriul apartenenţei la spaţiul francofonic. Însă acest lucru
nu se poate realiza în toate domeniile. În multe alte nomenclatoare străine
prescurtarea fiind şi azi aceeaşi: ROM”.
Pentru a se evita aceste confuzii dintre români și
„rromani”, dintre România și „Rromania” la concursurile sportive internaționale
și în media internațională ar trebui ca să se revină printr-un act oficial al
guvernului și prin voința jurnalistică la denumirea istorică, onorabilă și de
tradiție culturală seculară, de țigan. Păstrarea actualei denumiri obligatorii
de „rroma”, impuse în anii 90, poate creea confuzii, care duc la schimbarea
identității naționale românești, în ochii opiniei publice: în țara populației
„rromani”. Pentru că România este făcută de presa internațională „Rromania”,
iar românii ca „rromani”, nu răspunde nimeni dintre cei care au condus bezmetic
țara de 27 de ani, pentru că au subminat identitatea românilor, fapt care ține
de siguranța națională, iar oficialii vinovați trebuie cercetați penal de către
DIICOT.
C.C.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu